În 2012, două filme m-au atins sufletește în mod aparte: „După dealuri” (în regia lui Cristian Mungiu) și „Amour” (în regia lui Michael Haneke). „După dealuri” produce un catharsis lent care își face efectul doar la câteva ore ori zile ori chiar săptămâni după vizionare. Cel puțin așa a funcționat […]