21

« Să nu te închini… »

Nu mă-nchin, Doamne, mă-nclin,

şi nu pot ieşi din mirare

şi nu-mi trebuie încă o viaţă

pentru a afla că mă nasc

din visul unei pietre

cu întreaga speranţă,

cu foamea de a şti trăi,

cu inima pregătită a iubi,

şi mor în adâncă ignoranţă

în ultima zi în care

nu ies nicicum din mirare.

Nu mă-nchin, Doame,

mă-nclin.

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *