Grigore Alexandrescu rămâne, pentru întregi generaţii, acea voce cavernoasă şi solitară ce evocă duhul majestuos al lui Mircea la Cozia. Sunetul romantic al istoriei naţionale îşi află în el o întruchipare memorabilă şi clasicizată. Fără a avea geniul vizionar al lui Heliade-Rădulescu sau natura proteică şi tumultuoasă a lui Bolintineanu, […]