Cea mai recentă carte a profesorului Lucian Boia – dedicată nu atît lui Mihai Eminescu, cît mitului Mihai Eminescu („Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit”) – este, risc o asemenea deschidere, o carte dreaptă. Ea este aşa în mai multe feluri: este dreaptă faţă de Mihai Eminescu […]
Lucian Boia (autorul cărţii), Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihăilescu şi (în calitate de moderator) Cătălin Cioabă vor lansa, marti, cu începere de la ora 19, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, volumul „Mihai Eminescu – românul aboslut. Facerea şi desfacerea unui mit”. Accesul la eveniment se face pe baza unei […]
„Eminescu nu e perceput doar ca un foarte mare poet. A ajuns să fie mai mult, mult mai mult decât atât. Ni se înfățișează, la cota lui cea mai înaltă, ca exponent suprem al românismului. În ce mă privește, am revizitat, printr-o cercetare proprie, toate fazele esențiale ale transfigurării mitice […]
Iunie vine fără surprize semnificative aici la noi în Canada, ştim deja că vom avea varietăţi meteo, explozii florale, parcuri pline de gâşte sălbatice, ba chiar şi raţe, triluri şi stoluri de păsări care mai de care mai spectaculoase, animale plimbăreţe ieşite din umbra ravinelor, „cars racing” în nopţile cu […]
1. Petru Creţia, „Luminila şi umbrele sufletului”: „Decenţa, ca respect al demnităţii umane, se manifestă prin politeţe, adică prin tot ceea ce instituie o distanţă convenabilă în relaţiile dintre oameni şi evită atât „punerea sufletului pe masă”, cât şi familiaritatea lăbărţată.” & “Omul este o fiinţă complicată şi ambiguă, dar […]
„O poveste, o poveste cum n-a fost nici nu mai este, Care de frumoasa lumei lumei însăși dă de veste” (1873; Mss 2259, 186 v.; restituit de Petru Creția în „Manuscriptum” nr. 1/1991) Citiți-le atent, căutați în ele scansiunea, opriți-vă pe marginea cezurii, înainte de a rostogoli mai departe muzicalitatea […]
Eram în multe privinţe foarte deosebiţi unul de altul şi am fost, cu toate aceste, buni, în mai multe rânduri chiar nedespărţiţi prieteni; de aceea mi-a fost totdeauna greu să vorbesc despre dânsul, căci nu puteam s-o fac aceasta fără ca să vorbesc şi despre mine însumi. Am tăcut chiar […]
Eminescu, cât timp a petrecut în Viena, arăta de regulă foarte bine şi era deplin de sănătos. Prin peliţa curată a feţei sale străbătea o rumeneală sănătoasă, iar ochii săi negri, nu mari, dar pururea vii, te priveau dulce în faţă şi se închideau pe jumătate când Eminescu râdea. Şi […]
[…] Când vorbeam aşa cu el, îi strălucea faţa de un surâs blând, dar de superioritate; se purta cu mine ca un înţelept şi ca un tată şi se bucura de prezenţa mea, dojenindu-mă ca pe un copil, pentru că eu, după părerea lui, nu cunoscusem niciodată părţile întunecate ale […]
![Elena Văcărescu : [Eminescu la palat]](https://www.lapunkt.ro/wp-content/uploads/2013/11/bizar-35-216x160.jpg)
[…] Prin mijlocirea lui Maiorescu, se pare, Carmen Sylva a făcut cunoştinţa celui mai mare şi mai nefericit dintre poeţii noştri. Într-o zi, cu toate împotrivirile acestuia, care era un însingurat aflat sub stăpânirea tulburătoarelor muzici interioare, Maiorescu a reuşit să i-l aducă. Regina mi-a descris nu o dată acea […]
