« Să nu te închini… » Nu mă-nchin, Doamne, mă-nclin, şi nu pot ieşi din mirare şi nu-mi trebuie încă o viaţă pentru a afla că mă nasc din visul unei pietre cu întreaga speranţă, cu foamea de a şti trăi, cu inima pregătită a iubi, şi mor în adâncă ignoranţă în […]
1.Este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi scriitori şi eseişti britanici (irlandez la origine) în întreaga lume. 2.C.S.Lewis despre durere: „nu am altceva de oferit cititorilor mei afara de convingerea ca, atunci cand durerea sta sa se iveasca, un dram de curaj ajuta mai mult decat o gramada […]
Priveam pe geam. Stația Horezu. Autocarul oprește brusc. Doar un pasager. Cu barbă. În haine lungi, negre. Văzut din spate, părea un fost coleg de la universitate. Îmi lungesc gâtul, să văd mai bine. Domnul P. – îmi zic. El să fie? Mă trezesc vorbind de una singură. Doamna de […]
Eram la porţile Lui. Alt Dumnezeu se uita la bilete, legea căta, – Intraţi, intraţi în mine, zicea şi ne mângâia cu el însuşi vorbind unor risipe! Aveam mănuşi şi batiste din fragi, ne-am bulucit, făceam noime din ce mai ştiam despre noi ca şi litere. Am fost cai pe […]
îţi spun crede-mă cerul e triajul lui doamne-doamne norii metalici se izbesc unii de alţii când moare cineva pe pământ fii sigur că un înger e prins între nori trupul lovit e oblojit cu sufletul nefericitului aruncat între patru scânduri mâncate de cari
Discuţiile despre orele de religie la şcoală dau, la tema aceasta atît de sensibilă, deja un dosar impresionant şi este de aşteptat că dimensiunile acestuia vor creşte, în viitorul imediat şi mediu, într-un mod vizibil, dacă nu chiar spectaculos. În ce mă priveşte, refuz să iau în calcul un refuz […]
Uite cum e treaba cu lumina asta, lumina nu vine de nicăieri. Stă agăţată deasupra craniilor noastre ca nişte aurole nepieritoare dar transparente şi seci până când, nu ştiu, faci ceva, ori vezi lumea prin alţi ochi ori te scufunzi în capul tău în liniştea aceea uluitoare şi atunci dumnezeu […]
se schimbă un anotimp cu altul Dumnezeu îşi colorează aluatul (Din volumul Firește că exagerez, editura Excelsior, Timișoara, 1994)
pentru Ion Mureşan din vertij se naşte lumina şi lumina pleacă de la dumnezeu şi se întoarce mai încolo, tot aşa sus-jos, sus-jos pâna când legănarea asta intră în capetele noastre de beţivi şi se aude ca o linie directă de telefon care sună şi-n rai, ca o chemare
*Nu e chiar o apariţie editorială de dată recentă. Dar e o carte proaspătă – în duhul ei, în ce pune şi în felul în care pune „pe masa” eventualului cititor teme, sensuri, întrebări, răspunsuri. *Este subintitulată „150 de răspunsiri la întrebările celor care cred şi ale celor care nu […]
