De timpuriu, tatãl meu, mi-a atras atenţia asupra celor nevãzute, cultivându-mi imaginaţia prin poveşti nãscocite de el pe moment. De pildã, când dãdea cu cremã şi lustruia încãlţãmintea, seara, îmi spunea cã pregãteşte pantofii pentru balul de noapte, la care ei pleacã singuri, numai dupã ce se conving cã noi […]
Dinu Pillat moştenise de la tatãl lui pasiunea alcãtuirii antologiilor. Începuse chiar cu propriul pãrinte, alegând la 19 ani doar 24 de poeme din versurile acestuia. Poetul, ulterior, i le copiase de mânã, cu delicata sa caligrafie, într-un caiet cu coperţi albastre broşate, având gravate cuvintele: Ion Pillat. Manuscris pentru […]
La o nouă lectură a cărţilor a lui Dinu Pillat, Jurnalul unui adolescent, Tinereţe ciudată, Moartea cotidiană şi Aşteptând ceasul de apoi, am descoperit în structura compoziţională a romanelor sale două principii care îşi dispută întâietatea, imprimând naraţiunii o mişcare ritmică de flux şi reflux. Primul principiu, orientând progresiv desfăşurarea […]
Singurătatea cea mare Una din dramele cele mai chinuitoare ale omului, nesubliniată încă suficient, rămâne acea a marii sale singurătăţi interioare. Oamenii, în călătoria lor ciudată – care se numeşte viaţă –, voiajează foarte singuri, deşi impresia aparentă ar putea fi contrarie. Într-adevăr, trăim în grup, suntem legaţi unii de […]
Capitolul I – Fragment- În tropotul obosit al celor două mârţoage, căruţa îşi urma drumul în noapte, în golul câmpurilor fără sfârşit.Ţăranul nu primise decât în silă sã ia cu el pe cei trei studenţi, după câte se întâmplaseră la târg. De la începutul drumului, tãcea mereu, încremenit ca o […]
Principiul reverberaţiei André Malraux, Condiţia umană Chiar dacă nu sunt egotice în structura lor, se simte bine că romanele lui André Malraux, de o autenticitate cutremurătoare, pleacă de la o acută experienţă personală – experienţă căutată și trăită în absolutul aventurii, pentru descoperirea unei raţiuni a existenţei umane, ie în […]
Reconstituiri biografice C . Voiculescu la epoca genezei Povestirilor (1) Pe V. Voiculescu l-am cunoscut, ca fiind cel mai bun prieten al lui Ion Pillat, încă din anii copilăriei mele. Ne venea în casă, pot să spun că tata luase obiceiul să îl cheme aproape zilnic la telefon. Deşi fundamental […]
Atunci când se ruga, acasă, seara, vreme de un ceas, tata nu rămânea îngenunchiat în faţa unei icoane anume, nici nu stătea recules, într-o stare meditativă de spirit. Străbătea cu paşi neliniştiţi odăile, cu faţa întunecată de încrâncenare, cu o încruntare teribilă a sprâncenelor sale negre, stufoase. Privindu-i cu înfiorare […]
A fost Dinu Pillat un fiu risipitor? Tatăl său, poetul Ion Pillat, avea cea mai frumoasă şi bogată bibliotecă din Europa primei jumătăţi a secolului al XX-lea, reuşind să pună, alături de creaţiile scriitorilor noştri clasici şi contemporani lui, volume preţioase din literaturile străine, unele purtând autografele unor autori ca […]
