Orice organism suferind caută propriile măsuri terapeutice. Aşa apar febra, vărsăturile, frisoanele, durerea. Sunt semne că se duce o luptă cu boala. Un mecanism simplu prin care organismul complex care este societatea combate suferinţa este plimbarea. Un coleg de-al nostru de facultate, când venea ora mesei de seară, pentru că […]
“Bine-ai venit în colectivul nostru! i-a spus directorul proaspătului angajat, în prima lui zi de serviciu. Mă bucur să avem printre noi un tânăr talentat ca dumneata, dinamic, priceput. Dă-i înainte, pune-i pe toţi pe jar! Şi nu uita: dumneata eşti raţiunea de a exista a firmei noastre. Toţi ceilalţi […]
Cu informatizarea nu ne permitem glume. Ori o facem, ori n-o facem. Mâine-poimâine fiecare dintre noi va sta în faţa unui computer. Sau invers. La şcoala din Nichipeşti au adus un calculator. Nea Ioviţă, portarul, se suie în căruţă şi dă binişor la o parte paiele pe care le-a îngrămădit […]
Un domn care a văzut şi a ascultat multe ne avertizează că „somnul delaţiunii naşte monştri”. Spre exemplificare, prezintă o listă a celor care au ajuns rău, din pricină că nu i-a pârât el la timp. Dacă i-ar fi turnat salvator, ar mai fi avut o şansă să iasă oameni. […]
Am vrut să invit o fată la film. Un necaz al civilizaţiei contemporane este acela că poţi invita o fată în foarte multe locuri. Diversitatea, în sine, nu este un dezavantaj. Dar locul ales se nimereşte de fiecare dată a fi altul decât acela în care dorea să meargă fata. […]
Vrând-nevrând, abordăm chestiunea delicată a mulţumirii personale. Beletristica şi autobiografiile sunt bântuite de personaje veşnic nemulţumite de sine, capabile să urnească din cauza asta masele largi populare, pentru mulţumirea tuturor. În viaţă însă toată lumea e mulţumită de sine. Nimeni nu e copleşit de gândul ratării. Melancolicii de sine sunt […]
Succesul tinde uneori să se consolideze ca fenomen colectiv, fiind anihilat ca întâmplare individuală. De fapt, nu mai este o întâmplare individuală încă de pe vremea remarcabilei expresii “voinţa întregului popor”. Ori de câte ori vreunul iese din plutonul de inşi mulţumiţi cu starea lor şi pierde câteva nopţi la […]
Se ia un autor aflat la primele sale texte şi prin şiretenii specifice (zâmbete, bătăi pe umăr, o laudă-două, că nu ne doare gura) este dus la o şedinţă de cenaclu, pentru a citi din opera proprie. Lectorul lecturează, ascultătorii ascultă. Cei prezenţi fac o serie de comentarii pe marginea […]
Un personaj faimos ne salvează în ultima clipă. Fanzinul călătorește mototolit într-un gentoi. Plec spre Sibiu, cu emoții de emoții. De la copil de trupă, la șef de cenaclu. Ah, cetitorule, fără îndoială și dumneata te dai în vânt după acele momente ale povestirii care-ți explodează în față cu binecunoscutele […]
Visul fanului pur-sânge. Mitul publicației Solaris și eterna birocrație. Doi cenacliști se hotărăsc să ia fanzinul de coarne. Cum s-a născut ET doi. O machetă sfidează cartofii prăjiți. A fi sau a nu fi… multiplicat. La ce visează oare fanul sefist veritabil al anilor optzeci? Mă refer desigur la fanul […]
