În sfârșit, o școală modernă!

Cu informatizarea nu ne permitem glume. Ori o facem, ori n-o facem. Mâine-poimâine fiecare dintre noi va sta în faţa unui computer. Sau invers.

La şcoala din Nichipeşti au adus un calculator. Nea Ioviţă, portarul, se suie în căruţă şi dă binişor la o parte paiele pe care le-a îngrămădit cantonierul în jurul cutiei. “Ăsta-i, mă?” “Ăsta!” zice căruţaşul. Nea Ioviţă îl cară în braţe, printre raţe, căţei şi purcei, care îl aclamă toţi.

În clasă e linişte. Jumătate dintre şcolari trebuie să sosească, pe jos, de la zece kilometri depărtare. Ceilalţi suflă în pânzele de păianjen care au crescut pe la colţurile de sus ale încăperii. Cine are plămâni puternici le face să fâlfâie.

Nea Ioviţă o ia pe margine, pe scândura cu şase noduri dispuse în zig-zag, singura din podea care nu prezintă pericolul de a ceda sub greutatea sporită. Pune cutia pe un colţ al catedrei. În câteva secunde, computerul personal se arată ochilor însetaţi de cunoaştere, în toată splendoarea sa.

“Ştie careva să-i dea drumul?” întreabă nea Ioviţă. “Dom’ profesor de mate” se încumetă olimpicul clasei. “Ce spui, muceo? râd nea Ioviţă şi căruţaşul. Că noi om fi mai proşti. Uite ştecheru’, uite priza.”

Trec câteva minute. “S-o fi stricat când ai ocolit pe la Bălosu’, se înfurie portarul. Tuşeai dacă te nămoleai un pic…” Se sfătuiesc să pună o pană sub unitatea centrală, să nu se mai clatine. Monitorul este curăţat de praf. Întâi au încercat cârpa de şters tabla, dar nea Ioviţă crede că pentru aşa un instrument, nemţesc ori mai șiu eu ce, merită să strici şi batista bună.

“Poate-ar trebui să facem focul în sobă. Poate nu-i prieşte frigul.” “Şi dacă începe să plouă? Doamne fereşte, l-ai pus chiar sub gaura din tavan.” Nea Ioviţă potriveşte o crăticioară pe monitor, pentru potopul ce va să vie.

În sfârşit, dom’ profesor intră în clasă. Se uită la computer. Pare că se bucură, fiindcă zice: “Asta ne mai lipsea!” Şcolarii strâng rândurile, în cele două bănci şchioape şi câteva scaune de prin bucătăriile nichipeştene. Când elevul de serviciu ia creta de pe marginea ferestrei, din pricina deteriorării echilibrului, şcoala întreagă se lasă într-o rână…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *