A murit dirijorul James Levine. Nu e clar dacă „a pierdut lupta cu boala necruțătoare” sau „cu virusul ucigaș”, cum e la modă în ultimul an; cert a pierdut însă lupta cu ticăloșia circumstanțialilor, care – am mai scris-o – nu e nici de stânga, nici de dreapta, nici de […]
a fost corect definită încă de Cicero ca fiind „o frică ce te face să-ți pierzi capul”; și la propriu uneori, probabil, nu doar la figurat. E de la sine înțeles că starea respectivă a fost utilizată și continuă să fie, ca mijloc eficient de a dirija masele în anume […]
le spune pe un ton savant în latină Don Alfonso celor doi tăntălăi din Cosi fan tutte, care își laudă „Penelopele” entuziasmate de matrimonio presto, pentru ca apoi să le scoată la mezat corectitudinea pentru cento zecchini; adică finalul să-l lauzi, mai exact ce va fi la și după nuntă. […]
e până la urmă și firească de vreme ce cu amară înțelepciune constata Bertrand Russell că în ultimii cinci mii de ani omul nu s-a schimbat. Iar marea muzică o demonstrează și prin punerile în scenă. Mă voi referi la verdiana capodoperă Rigoletto. Două versiuni regizorale superlative merită exemplificate. Ducele […]
Dacă nu ar fi fost mult și inutil discutatul Brexit, adică Britanniae exitus, aproape că am fi putut încadra recenta exhibare histrionică televizată transoceanic cu participare ex princiară sau ex ducală – ce mai contează, dacă a contat vreodată – în tradiția fostului Imperiu Roman, că doară și britanicii și-au […]
Din motive dificil de explicat, putem constata că foarte adesea maliția, distrugerea, neîmplinirea unora aducătoare de rău semenilor, dorința de dominare nejustificată au o formă împătrită prin actanți; e ceva contrar sacrului dacă ne gândim că în accepțiunea celor vechi „numerele fără soț le plac zeilor”. Nu întâmplător cvadriga aducătoare […]
poate fi atins neîndoielnic doar în marea muzică, dacă ne raportăm la înțelesurile lui sublimis care trimit la înălțimile celeste; dar, desigur, fiind implicată durerea, iraționalul, relația devine sublim negativă. Ca atare, Floria Tosca, deși fidelă Divinității și Fecioarei, ajunge să se întrebe, „de ce, Doamne, mi-ai făcut astfel?”, rău, […]
Se împlinesc 350 de ani de la nașterea venețianului Tomaso Giovanni Albinoni (1671 – 1751); lesne de observat că în categoria sa a fost un longeviv dar, ironie, o destul de mare parte a operei sale s-a pierdut în … al doilea război mondial; și astfel, Adagio, poate cea mai […]
Suspectat pe ici, pe colo la modul stupid că nu ar fi destul de creștin, Richard Wagner a răspuns genial: „Cred în Dumnezeu, Mozart și Beethoven!”. Și nu poți să nu împărtășești credința wagneriană: de ce credea în Dumnezeu, ca (aproape) fiecare dintre noi, e treaba intimă a individului. Dacă […]
Din „marea carte a istoriei” nu se învață nimic, proba cea mai concludentă fiind evenimentele care se repetă supărător într-o formă sau alta. Mirabil însă e să constați că marea muzică e cea care aduce armonia perfectă între oameni, indiferent de considerentele „definitorii” în timp și spațiu. Ce poate fi […]
