Sperietura…

a fost corect definită încă de Cicero ca fiind „o frică ce te face să-ți pierzi capul”; și la propriu uneori, probabil, nu doar la figurat. E de la sine înțeles că starea respectivă a fost utilizată și continuă să fie,  ca mijloc eficient de a dirija masele în anume situații.  Dacă odinioară – mă refer la Roma antică – existau persoane calificate și plătite pentru a speria poporul, fie și parțial, răspândind zvonuri ambigue dar necesare clasei politice în situații critice, azi rolul de răspândaci sperietori îl îndeplinesc  din plin media audio și cea vizuală. Chiar dacă e destul de clar că mulți nu au o anumită calificare, vădind un sub nivel cultural, mediaticii răspund celor mai obscure chemări și însărcinări, desigur nu pro bono. Atunci când nu mai ai ce pierde, merită să rămâi în istorie cu o confesiune totală aș spune, pentru eternitate de fapt.  

Recent, un bun prieten mi-a trimis un document, pur și simplu pe linia unor scrieri de ale mele, fără a bănui cât de curând îl voi utiliza. E vorba de mărturia depusă la Curtea de Apel de la Nürnberg de către inculpatul Hermann Göring care, întrebat fiind „cum ai făcut ca poporul german să accepte toate acestea?!?” ,  a răspuns sincer  și corect (din câte se poate vedea și azi): „a fost foarte ușor, nu are nici o legătură cu nazismul, are legătură cu natura umană. O poți face într-un regim nazist, socialist, comunist, într-o monarhie și chiar într-o democrație. Singurul lucru care trebuie făcut pentru a înrobi oamenii e să-i sperii. Dacă reușiți să găsiți o modalitate de a speria oamenii, îi puteți face să facă ceea ce doriți”. 

Actuala pandemie probează nu doar adevărul mărturiei nazistului ci și câteva addende. În primul rând, dacă nu  reușește sperietura mecanică, adică cu forța, se poate apela la slujitorii tereștri ai celor de sus sau cum spuneau romanii „dacă nu te sperie sabia, sperie-te de zei”. Dar, într-o situație precum cea actuală, circul cu vaccinurile se dovedește a fi cea mai bună metodă de a-i speria pe oameni, oricum înspăimântați deja în mare măsură, exceptându-i pe cei robiți zgomotului și prostiei după cum am arătat cu altă ocazie. Cel puțin suspect este faptul că vaccinul sperietoare este sau a fost (mai vedem…) unul insular, deja extra comunitar. Verdictul, după consultări obscure, este unul în (cel puțin) doi peri. Place sau nu, se dovedește în continuare valabilă aserțiunea marxistă conform căreia scopul producției capitaliste (și nu numai) este plusvaloarea, profitul. Numai concurența turbată și politizată face ca anumite vaccinuri să nu fie luate în seamă până la un moment dat, iar media contribuie din plin la fenomen. Cum virusul nu e de dreapta sau stânga, putând să te ducă însă până foarte sus de unde nu mai e cale de întoarcere, fizic până jos, subteran, iată că anumite vaccinuri necorespunzătoare politic – geografic, înspăimântătoare prin grija mecanismului „de a speria oamenii”, cum spunea inculpatul, devin utile; asta nu înseamnă că spaima a trecut cu totul, un anumit grad trebuind să fie păstrat. Tocmai în acest sens amintesc că verbul nostru a se speria e „moștenitorul” latinescului  (nu se putea altfel) expavescere cu  înțelesul de  a se retrage… speriat dar și a se teme de capcane, momiri, manevre.  

Prin urmare, înspăimântarea trebuie manevrată cu măsură, în nici un caz anihilată, dar, ca un semn al grijii față de semenii  păstoriți ca oile, contracarată și cu produsele celor care nu sunt „ai noștri”;  astfel greutățile vor fi învinse sau, cum spuneau cei vechi per aspera ad astra (zeneca). 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *