MUSICA PURITAS DOMINICA (Trinitatea supremă)

Suspectat pe ici, pe colo la modul stupid că nu ar fi destul de creștin, Richard Wagner a răspuns genial: „Cred în Dumnezeu, Mozart și Beethoven!”. Și nu poți să nu împărtășești credința wagneriană: de ce credea în Dumnezeu, ca (aproape) fiecare  dintre noi, e treaba intimă a individului. Dacă ascultăm (și o vom face) Waisenhaus Messe  a lui Mozart (compusă pentru inaugurarea imperială a unui orfelinat), nu putem concluziona decât că un copil care la 12 (doisprezece) ani compune astfel, cert e Îndumnezeit, ajungând nu întâmplător Ama-Deus. Ascultând apoi oratoriul lui Beethoven Christus am Ölberge, Cristos pe Muntele măslinilor, vom accepta că surzenia fizică a compozitorului a fost compensată de o deschidere divină interioară care anunță mai curând victoria Mântuitorului dincolo de munte, in excelsis; Halleluiah, deși cu text, cum ar spune Sfântul Ambrozie al Milanului „nu încape în cuvinte”. Seamănă perfect cu finalul mozartian din Clemenza di Tito  dar asta nu poate deranja, fiind  un complement al aceluia, de la împăratul Romei la Împăratul cerurilor și o  confirmare că Trinitatea wagneriană e supremă. Deci: întâi Mozart cu „micii vienezi”. Apoi Beethoven cu divinul Halleluiah în grandioasa interpretare a Corului Mormonilor; în fine in integrum.  

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *