Arta plastică realizată și promovată în România comunistă a reprezentat, pentru aparatul de stat, o metodă eficientă, mai mult poate decât celelalte arte, de alfabetizare sau re-alfabetizare, după caz, a individului. Imaginea, una dintre primele forme de manifestare culturală de la începuturile umanității, ce vehiculează un limbaj accesibil și percutant […]
Sunt un cititor antuziast şi mă încântă în special cărţile în care este descris viitorul comunist al umanităţii. În Colecţia Povestiri Ştiinţifico Fantastice aţi publicat mai multe povestiri despre omul de mâine. Deţin aproape toate numerele publicaţiei. În afară de asta, mai am în biblioteca personală aproape 600 de cărţi […]
Aleksander Wat a fost un mare poet polonez. A scris o carte de convorbiri cu Czeslaw Milosz care ramane una dintre cele mai tulburatoare confesiuni ale iluminarilor in secolul XX. Prima sa iluminare a fost poezia, deci una estetica. A doua a fost imbratisarea comunismului ca religie politica. Atras de […]
ALEXANDER WAT — Una este curajul în luptă şi alta curajul în faţa mulţimii, a soldaţilor revoltaţi etc. Nu este o chestiune de curaj fizic. De exemplu, cultul lui faţă de Miciński – de altfel, Miciński l-a influenţat în mare măsură; el considera drama Bazylissa Teofanu cea mai bună piesă poloneză, una […]
ALEXANDER WAT — (…) De fapt, aşa cum spun comuniştii, cei mai grei sunt primii zece ani. Dar nu este adevărat. La Lubianka, spre sfârşit, învăţasem ce înseamnă să fii închis. Şi abia acolo mi-am explicat în ce constă dificultatea îngrozitoare de a fi închis, mai ales pentru o anumită categorie […]
ALEXANDER WAT — (…)Acul orologiului închisorii oscilează între chin şi nimicnicie, iar timpul la Lubianka are alte legităţi, alt curs. În schimb cărţile ne-au readus la viaţă, ne-au cufundat în fluxul vieţii oamenilor liberi din lumea largă, liberă. Acceptam realitatea fictivă cu realism naiv, aşa cum ascultă copiii poveşti. Oare nu […]
ALEXANDER WAT — (…) Aşadar, tortura timpului! De fapt, despre asta este greu să vorbeşti. Pur şi simplu nu văd acest lucru într-o formă discursivă. Timpul este o abstracţiune a lui Dumnezeu: durata. Imaginează-ţi, am primit scrierile Sfântului Augustin. Pentru că citeam întruna. Primesc un volum gros al Sfântului Augustin şi […]
Ultimul an de viata al lui Lenin nu a fost altceva decat o continua agonie. Izolat intr-o vila devenita un fel de spital, o fosta resedinta nobiliara situata in afara Moscovei, Lenin era de fapt prizonierul informatiilor filtrate de trimisul conducerii bolsevice, membru al Biroului Politic si responsabilul cadrelor partidului, […]
Răul într-una din formele lui instituţionalizate este tema principală a cărţii Dragul meu turnător de Gabriel Liiceanu. La fel ca Apel către lichele şi Despre ură împreună cu care formează o trilogie (meditaţii pe tema terorii istoriei şi a malformaţiilor morale cauzate de ea), recenta carte nu ar fi apărut, […]
Una dintre cărțile pe care le-am recitit cel mai frecvent în ultimii ani e cea a lui Mircea Mihăieș despre jurnalul intim & sinucidere, Cărțile crude. E una dintre cărțile pe care aș fi vrut să le scriu eu. E excepțională cartea lui despre Faulkner, Ce rămâne. William Faulkner și […]
