Am citit candva o povestire a unui obscur scriitor din Republica Dominicana in care subiectul povestirii (poate si titlul) era gunoiul menajer. De fapt, doua personaje, colocatari pe aceeasi scara intr-o locuinta sociala, ajung sa se cunoasca, sa isi marturiseasca cele mai intime aspiratii, sa comunice direct si sincer prin […]
Spre seară am spintecat aerul ca două rachete, călare pe bicicletele Kenzel şi Mifa. Îmbătaţi de mirosul de tei, caprifoi, iasomie, ca două săgeţi am zburat pe străzile Eneas, Glad şi Cozia, între cei doi poli ai oraşului, Observatorul astronomic şi Centrul seismic. De parcă nu ştiu cine ne-ar fi […]
Aş mai fi putut s-o lungesc cu chicoteala şi veseleala dacă aş fi descris cum a decurs aniversarea mea rotundă, la care am invitat douăzeci şi cinci de prieteni şi unde am reprodus la scară o petrecere pentru nişte copii de şase ani (căci zeroul din coadă nare nici o […]
Ştiu precis că o singură dată în viaţă mi-ar fi plăcut să fiu un fel de Brăteasca-Voineasca. Dar înainte şi după – nu. Se întîmpla în vara lui 1980 şi băteam oraşul Tîrgovişte în lung şi-n lat alături de Mircea Horia Simionescu şi de Radu Petrescu. Poate o să scriu […]
Pentru că, începînd din 1980, ţin un fel de agendă-jurnal şi deci mie foarte uşor să reconstitui cam ce-am făcut (e drept, nu chiar în fiecare zi), cel puţin sărbătorile se decupează uşor. Am luat la rînd Crăciunurile din ultimii treizeci şi trei de ani, aşa cum le-am prins în […]
Nici microdecorul din hotelul Pekin, camera 457 nu-i uşor de reconstituit în cîteva cuvinte. Totuşi : cameră uriaşă, pat cît de patru persoane, cu baldachin de brocart galben, ca şi draperiile de la geamuri, birou imens, cu telefon şi lampă de 1 metru, cu abajur, pe un picior gros din […]
Înţelegerea faptului că nu există siguranţă înseamnă mai mult decât acceptarea teoriei că toate lucrurile se schimbă şi chiar mai mult decât observarea caracterului tranzitoriu al vieţii. Noţiunea de siguranţă este bazată pe sentimentul că există în noi ceva ce este permanent, ceva ce durează de-a lungul tuturor zilelor şi […]
În primul rând trebuie să spun că nu-mi amintesc dacă a fost și tata atunci când am mers în prima zi de școală. Aș putea să-l sun și să-l întreb, dar am o mică jenă. Păi dacă au fost amândoi părinții cu mine până la poarta unității militare, când m-au […]
Categoric data de 15 septembrie 1981 nu a fost cea mai fericită zi de deschidere a anului școlar pentru conducerea Școlii Generale numărul 4 din Sibiu, care urma să-l primească pe subsemnatul în clasa a I-a B, din secția germană. Necazul nu eu l-am provocat, ci vremea. Si n-a început […]
M-am temut că, după jumătate de secol, nu-mi mai amintesc prima zi de școală. Dar nu e așa, ceva a mai rămas, lumina specială a zilei, imaginea zumzăitoare din curtea școlii, apoi învățătoarele care ne-au strigat numele celor dintr-a-ntîia. Eu am căzut în clasa B, iar asta m-a făcut puțin […]
