84.Poeziua de duminică
Dacă ploaia, colț cu Pierre de Coubertin, la parter, n-ar sta să vadă, din patru-n patru episoade, cum, cadru cu cadru, trec Paralympics, nu și-ar mai face cu Twin Peaks câte-o fractură de craniu frunzele de cupru-straniu?
Dacă ploaia, colț cu Pierre de Coubertin, la parter, n-ar sta să vadă, din patru-n patru episoade, cum, cadru cu cadru, trec Paralympics, nu și-ar mai face cu Twin Peaks câte-o fractură de craniu frunzele de cupru-straniu?
Azi e cald și cred că îți pasă, nu-i așa?, de fața de masă la care stăteam când Suzuki n-avea cum s-o scoată din muchii, dar vezi că,-n februarie, are vânt potrivit până la tare si deja ajunge la Rolf Bossert, și nu ninge de golf.
Noaptea, ce pasăre bobul de mazăre e la piciorul meu când ai zborul numai c-un geamăt mai plin de freamăt și doar c-un dram de loc la geam?
Fie arma ta, astăzi, Giarmata, la Prévert când din Air- bus gândin- du-te vin să te-ntâmpine flori de Câmpine!
Mă tragi de mână cu Unamuno, „Trăiască moartea!”, când strig din partea dreaptă la Negură până se-nnegură, ca-n treizeșic- șase-n Buick?
O ceașcă de Illy-n Camera de Chihlim- bar pentru curaj pur în Ermitaj, cu Sânpetru cel Mare, când e el însuși, în amurgul cât Sankt Petersburgul?
Cât sunt Meseria de-a trăi-n Fâșia Casa de pe Messenger, piețele cu frezii,-n ger, îmi țin de pereche florii la ureche să stau drept în cui când o să mă pui.
Ne vedem ca pentru totdeauna-n centru, pe pietrele cubi- ce, poimâine, Ruby Tuesday, unde crabii sirenelor clubby se prăjesc de Idele lui Marte în Videle?
Ce seară! De vreo două clipe Oe- Deep Purple te-acoperă cu privirea-n Operă, de parcă-ntre rochii nu și-a mai scos ochii de mult ca-n ianoire Désir sau mai rar.
Crezi că, dac-am intra în a doua natură, draga mea din Pessoa, cu una din zilele de naștere ale noastre, ca o recunoaștere, nu i s-ar înroși oare fragii pădurii, sau vom face ravagii și mai mari decât din Codul burelor mamifere citindu-le murelor?