72.Poeziua de duminică
Nu mai punem niște LS Delilah-n coșuri la Delhaize, dacă suntem Jack, pe OL X, și vrejul de fasole, și de mâine într-o nea de-altădată vom vedea cum fiecare, ca pe-o viță- de-vie, urcă-n lapoviță?!
Nu mai punem niște LS Delilah-n coșuri la Delhaize, dacă suntem Jack, pe OL X, și vrejul de fasole, și de mâine într-o nea de-altădată vom vedea cum fiecare, ca pe-o viță- de-vie, urcă-n lapoviță?!
Să mă-ntreb de ce ți-o fi ieșit din Mezzo- soprania,-n ruj, prin TVR Cluj, zâmbetul nu foarte departe de Arte, precum Golful Persic e de Flori în Piersic?
Facă-se de Sa- voya ta așa: fie Prințul Jaj- gen între noi doi toată noaptea as- da, ce ne-a rămas un bagaj de mână pentru Semilună!
Deși nu a mai fost nicio pană de curent, în scară, pe coloană, ferestrele se-adună în per- văzul lumii din bloc la parter să fie răsfoite din pură plăcere, ca foi de partitură, de către stâlpii illuminati aplecați peste Dinu Lipatti.
Ai lacrimile atât de rotunde și tari, încât, dac-am fi azi, oriunde, rămași pe drumuri din cauza rul- mentalului cu fluieratul cool, să repornim, numai cămașa sau tricoul e destul să-mi dau jos și să-ncepi, deasupra roții stângi, la mine-n brațe, repede, să plângi.
Nu uita, când plouă și-o picătură de ploaie te mai sărută pe gură, cât poate de lung, atât cât ea poate, pregătindu-se, pe buze, din coate să-ncheie a da, ca oricare alta cu loc de veci în Cimitirul Balta și fanfară de frunzișuri și alco- all inclusive, fie-ți milă […]
Într-un vagon cu cretă albă scris, de navetă, împarte-mă, să zic așa, ca la șeptic, în zorii zilei, cărțile, cele patru, cât morțile zărilor ei de viață, acum, de dimineață!
Ai ajuns deja în străvechea dopa- mină de zinc, undeva,-n Europa fiindcă am jucat jocul cu măr- cele de sticlă la tine în păr de parc-a sărit prin fereastra-nchisă din Frauenkirche iarna opiu-zisă, și eu mă-ndepărtasem să exiști cu ea-ntr-o poză și mai mulți turiști?
Azi, dacă Pantazi-i Crăciunul, și brazii răspund după uși: „Primim cu Brâncuși!”, ucide-mi din Pașa- diacritic vraja-n care sunt cu chiu, cu vai Pârgu Jiu!
Ai fost peste nouă mări și nouă vătămări corporale să ai întârzieri la Plecări ca în vremurile de-altădată cele trei fecioare de-mpărat pe nume Lady D Day? Și dacă da, nu-i așa c-ai văzut pentru mine cât ele semănau de mult cu tine în tine- rețetele tale nici astăzi […]