Aşa cum produc stări sufleteşti, unele culori se şi potrivesc cu anumite stări şi situaţii. Naţiunile vioaie, de pildă francezii, îndrăgesc culorile intense, în special pe latura activă; naţiunile ponderate, cum sunt englezii şi germanii, preferă galbenul-pai sau galbenul ca pielea, împreună cu care poartă un albastru închis. Naţiunile care […]
Există o formulă a lui Nicolae Ceauşescu care a făcut carieră, fiind preluată de propagandă, de activişti şi chiar de intelectuali – din calcul tactic sau într-un moment de rătăcire conformistă. Expresia marchează, cred, atât sfârşitul „liberalizării“ chiar şi limitate, cât şi debutul unui tip mult mai perfid de reprimare […]
Fotografia nu este o reproducere plată a realităţii, ci un efort de a o regândi şi reformula. Tunelul fotografic este calea de acces către această lume care se naşte, odată cu întâlnirea dintre ochi şi spaţiul pe care îl explorează. Ziua în care n-am renunțat la mine Oare exist? Oare […]
Corneliu Coposu este unul dintre puţinii oameni politici de la noi prin care vocaţia libertăţii este onorată, ca un angajament cu care nu se poate realiza niciodată un compromis. În detenţie, ca şi în libertate, în tiranie, ca şi în democraţia tulbure de după 1990, Coposu a intruchipat, până la […]
Mai 2007. Însemnare studenţească din vremea când Hagi s-a reîntors la Steaua. La lansarea revistei „Tabor” m-am dus în… cârje. Asta datorită nenorocitului care a intrat prin alunecare la glezna mea joi seara, ca un mercenar de stepă. S-au dus dracului vacanţele şi dulcea incertitudine dată de planurile excitante, veşnic […]
Dilema postmodernităţii Cruciada democraţiei începe cu o profetică disjuncţie : « secolul XXI va fi etic sau nu va fi deoc ». Aparent, butada semnalată de Gilles Lipovetsky în vederea asumării societăţii postmoderne ca epocă a « amurgului datoriei », cel puţin înţeleasă astfel din punct de vedere moral, presupune o acustică mai puternică decât […]
Şi nu mă pricep cum face Că-l aud şi-atunci când tace. De cinci ori am aţipit Şi de cinci ori m-a trezit Oaspele afurisit. Mă frământ, ascult, aştept Cu duşmanul să dau piept, Dar el molcom şi huihai, Dă din cobză şi din nai: Ori că zgârie o scripcă, Ori […]
La începutul deceniului şapte, conducerea partidului-stat îşi schimbase sursele legitimităţii, care nu mai erau la Kremlin; scriitorimea trebuia cooptată şi – într-o proporţie apreciabilă – era invitată, mai ales după 1962–1963, să intre în rândurile partidului comunist. În paralel, conducerea de partid începuse să se debaraseze şi de înalţi birocraţi […]
Vai de cei învinși, pe care istoria îi calcă în picioare” („Întuneric la amiază”, Arthur Koestler) Închisoarea în care Nicolas Salmanovici Rubașov își trăiește, fără glorie, ultimele zile este instituția perfectă, unde birocrația și teroarea își dau mâna pentru a înlătura, decisiv, ultimul grăunte de individualism din conștiința tarată a […]
Săptămâna trecută am discutat trei dintre simbolurile pe care Easy Rider şi Spaime şi scârbe în Las Vegas le folosesc pentru a marca trecerea de la anii ’60 spre următoarea decadă, când optimismul şi încrederea în libertatea individuală se pierd odată cu ultimile comunităţi hippie din periferiile americane. Coordonatele principale […]
