(cu pluralul concerti grossi) tradus din italiană ca fiind concertul mare, e o creație a barocului din secolul XVII; se caracterizează prin îmbinarea grupurilor muzicale de dimensiuni diferite și anume: concertino, două viori, un violoncel plus clavecin sau orgă alături de ripieno (sau tutti) adică orchestra mare. Alessandro Stradella a […]
Periodic (deloc întâmplător), revine în unele cercuri restrânse dar zgomotoase, întrebarea „de ce marile noastre valori culturale nu acced la conducerea Statului???”. Numeroșii politologi și formatori de opinie se străduiesc să explice de ce anumite persoane ajunse (mai mult proclamate) guru ai conștiinței carpato-danubiano-pontice sunt victimele neștiinței populare și cât […]
în marile opere nu este neapărat locul marii fericiri. Dimpotrivă… Finalul din Traviata evocă Parigi mai mult de domeniul trecutului ce nu poate reveni în fapt. În Boema lui Puccini (cea a lui Leoncavallo, admirabilă dar eclipsată din start de cea pucciniană) atmosfera pariziană e evocată în Cartierul Latin, singurul […]
sau cum altfel s-ar putea explica isteriza(n)ta periodică dosariadă, dirijată evident împotriva anumitor indivizi sau individe, fie și după decenii, adică atunci când a venit comanda. Nu securismul a făcut comunismul, ci viceversa. Mai odios decât „brațul înarmat” a fost cel care i-a furnizat armamentul. „Vorbim” de ideologi și activiști. […]
Nu te speria, sunt eu, cel de demult, Care s-a depărtat și s-a întors Acasă, nevăzut, încă un timp. Pisica m-a simițit, de la-nceput, Cum rătăceam prin aer, căutând Să mă deprind a fi fără contur. Dar nu m-am domolit decât atunci Când ea, recunoscându-mă, a prins Să-și toarcă liniștirea […]
în marea operă este invocată firesc în funcție de situație. O, Patria mia, e implorarea prin care Aida se gândește la locurile natale; dar și Verdi doritor să-și vadă Patria unită. Aceeași nostalgie în duetul fiică-tată: rivedrai le foreste balsamate. O invocare majestuoasă în capodopera lui Erkel Ferencz Bánk bán, […]
termen muzical italian tradus prin puțin larg sau ușor mai lent, se situează între largo și andante. În general tinde către calm, liniștire. În compozițiile de dimensiuni generoase (simfonii, concerte pentru instrument și orchestră) larghetto definește de regulă partea a doua căreia i-am putea spune cea liniștitoare. După cum vom […]
Traducere și note de Vali Florescu O revelație în ficțiunea scrisă în engleză, romanul Băiatul adus de mare al scriitorului irlandez Garrett Carr a fost desemnat cel mai bun debut al anului 2025 (The Observer) și una dintre cele mai bune cărți ale anului 2025 (The Sunday Times). A fost finalist la […]
În luna septembrie, Institutul Cervantes din București organizează, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București, două întâlniri dedicate poeziei spaniole contemporane, în relație cu traducătorii și publicul. Miercuri, 16 septembrie, de la ora 18:30, publicul este invitat la o serie de lecturi de poezie susținute de poeții spanioli Manuel Rico și […]
Mă regăsesc în tine ca-ntr-o carte, Pe care-o scriu în gând, ca să rămână De-a pururi nevăzută pentru alții, Dar ție-ți pot să-ți spun, pentru că, iată, Ce socoteam c-ar fi închipuire Prinde contur și pâlpâie de viață, În timp ce eu ajung să-ți fiu doar umbra. -Ia-mă cu tine! […]
