Robert Creeley Cum se spune Întins pe-o iarbă moale sub un copac, priveam două ciocănitoare fericite de- ranjate de prezența mea. Și de ce nu, m-am gândit în sinea mea, de ce nu. Robert Creeley (1926-2005) a fost unul dintre cei mai importanți […]
atât de ușor mă voi scutura mai ușor decât floarea de mac așezată în vază atât de curând mă veți crede un punct străbătut de nervuri undeva la mijlocul unei funze atât de simplu va fi să mă desprind de pământ ca de o piele ce nu-mi mai […]
Dintre toate cărțile citite de subsemnatul în ultima vreme, Cabinetul albastru (o veritabilă colecție de stări, trăiri și senzații, dar și o modalitate originală, autentică de a privi lumea/existența de la fereastra sufletului), pare a fi cel mai fericit caz de ,,autoretrogradare”, de autoplasare într-un univers romanesc, de întoarcere către […]
O serie de evenimente probând contrariul generării mentale, adică degenerarea, sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât vizează distrugerea unor opere de artă, statui, tablouri și – cine știe, poate curând… – edificii. Și mai surprinzător e faptul că măsuri punitive nu prea se iau împotriva juvenililor descreierați; greu de […]
nu trebuie văzut doar ca genitor al genialului Amadeus, iar asta pentru că el, tatăl, s-a dedicat conștient dezvoltării fiului, preferând oarecum să fie în planul secund. Altminteri a fost un compozitor fecund nu doar cantitativ ci și stilistic în sfera barocului. Ne vom opri la una din cele mai […]
Pe 19 noiembrie, pe vremea aceasta, s-au împlinit 101 ani de la venirea pe lume a lui Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat și al pictoriței Maria Pillat-Brates, el însuși un rafinat om de cultură, romancier, istoric literar și eseist, autor al primelor antologii din lirica poeților Ion Pillat, Ștefan […]
Care din clătirile de ochi din clădirile care-și fac cu creta pe-asfalt silueta?
Howard Nemerov Consimțământul La sfârșit de noiembrie, într-o noapte Înainte de vremea înghețului, copacii de ginkgo – Înșirați de-a lungul aleii, și-au pierdut toate frunzele Într-un singur consimțământ, însă nu din pricina ploii și nici a vântului Ci datorită acestei perioade a anului: auriul și verdele […]
deși urmează să lăcrimez nimic nu mă face mai fericită acest moment în care vântul apleacă lanul de orz nu se va repeta și nici eu când va fi să mai plâng nu voi vedea la fel ca acum o întindere de mătase exist gândindu-mă cum ar fi […]
Una dintre cele mai amare comedii ale lui Terentius, Cel ce se pedepsește pe sine însuși, e axată printre altele pe ideea autoflagelării individului fie și în absența unei cauzalități clare. Nu e neapărat o pedeapsă de dragul pedepsei, cauzele putând fi multiple, limita dintre bine și rău fiind relativă, […]
