Sunt lucruri care nu mor niciodată, care nu se strică niciodată. Un copil care face cu mâna spre un tren care trece la marginea unui sat. Un autocolant pe frigider, scris cu drag. Un copil care îţi adoarme în braţe. Luminiţele de Crăciun. E o intenţie, şi e o prezenţă. […]
Pe bolta-naltă bizantină Lin, Maica Domnului răsare Veşmântul ei prelung-albastru O-nchide parcă-ntr-o chilie De înstelări unduitoare. Însingurata frumuseţe A chipului care veghează Mi-adună mintea de pe drumuri, Puterea mâinilor eterne Mă limpezeşte într-o apă, Din care bea numai lumina.
Cum poţi sã stai închis în casã Şi sã deschizi televizorul, Când Preacurata bate-n uşã? De douã mii de ani aşteaptã Sã ţi-L aducã pe Mesia, Dar tu eşti ocupat tot timpul. Te uiţi la ceas. Mâine-i Crãciunul. Faci rost de brad, cumperi sarmale, Dar mai era ceva pe listã… […]
Licenţă, master, doctorat. Câteva idei despre acest lucru greu de realizat azi, anume cum să munceşti intensiv sau cu motivare la un astfel de text mare. 1. Când ieşi în pauză, nu ieşi doar ca să te oprești din muncă. Ca să iei o gură de aer, cum se spune. […]
Era atâta de frumoasã Ca un castel în întuneric Ce lumineazã dinãuntru, Celor pierduţi în pribegie. El, un barbar, striga de-afarã Sã-l lase numai o secundã La masa ei îmbelşugatã. Dar ea rãmase ca de piatrã, Înconjurându-se de lacuri Care o-ndepãrtau privirii. Îi deschisese demult poarta, Dar el prãdase tot […]
„Poezia palpită” spun paznicii iguanelor. Eucalipţii de-aici sunt dulci. Privirile îmblânzesc taurii Poezia e o coridă pe ţărm. (din volumul „Eudemonie”, editura David Press Print, Timişoara, 2016)
Volumul de teatru al Danielei Raţiu adună laolaltă trei piese. Prima dintre ele schiţează cu inserturi de autoreferenţialitate narativ-textuală, povestea istoric-reală a unui criminal de război din Polonia, descoperit de organizaţiile de vânători de criminali nazişti, în satul Bulci, în anul 1962. Celelalte două (mai aproape de tradiţia genului) surprind […]
Există oameni care se spală pe mâini. Îi zăreşti uneori, la ceasuri târzii din noapte, ascunzându-se stânjeniţi de curiozitatea mulţimii, care nu întârzie să comenteze acest obicei ciudat. Există oameni care se spală pe faţă. Era să văd eu însumi unul, odată, când să intru într-o toaletă. Un om cu […]
Spital. Parter. Sală de așteptare. Vreo zece persoane. Se lasă o liniște grea. Priviri în gol. Respirații întretăiate. Curent. Zgomot ciudat. Fire de praf în podea. Halate albe. Fiecare cu suferinţa lui. Muţi şi surzi. Găleată cu mop și apă murdară.Miros intens de varză murată, clor, ser fiziologic, antibiotice, transpiraţie. […]
O problemă care nici azi nu prea e lămurită: care ar fi psihologia românului? Cum e el ca fire şi ce îl caracterizează? Am citit ani de zile unele sau altele, nu m-a convins mai nimic. Singurul lucru care părea convingător (pentru că exemplele sunt multe în acest sens) e […]
