Culoarea e ademenirea Prin care fluturii și floarea Se fac dorite, iar mireasma Ce năvălește brusc în aer E vâlvătaia din chemare. Crește-n auz o-nvălmășire De zumzete și zvon de păsări Care se caută nebune. Simți? Trece și prin noi delirul Celor ce ne-au adus pe lume Și ca pierduți […]
Ei bine, da! L-am ales pe celebrul și iubitul dansator, cântăreț și artist Fred Astaire chiar dacă rubrica de față s-a referit până acum numai la muzicieni. Desigur, dansul e o artă strâns legată de muzică! Și reciproca e tot atât de adevărată: muzica a servit, din cele mai vechi […]
Bill Knott Pictură vs. Poezie Pictura e o persoană așezată între lumină și pânză astfel încât umbra i se toarnă pe pânză, apoi persoana o semnează, în timp ce poezia este umbra care își scrie numele pe persoană ** Moarte Mergând la somn, îmi încrucișez mâinile […]
Fioros de bun, amar de blând E-acest sfârșit care durează, Când mintea-n somn rămâne trează Și-ajunge dincolo de gând. Durerea prin zidirea spartă Sapă în mine un abis, Uitându- mă sub cer deschis, Fără perete, fără poartă. M-asemăn templului elin De pe colina în ruină, În care vântul se închină […]
Cineva se gândește la mine: corp orbit de strălucire și teamă. N-ai rămas, nu te-ai îndurat să m-alini: cum o piatră nu poate legăna altă piatră, cum un vânt nu poate întoarce alt vânt. Mă visez vârându-mi mâinile în lumină – râsul tău îmi e flacără. Acum, povestea poate începe. […]
„Discutăm dacă e mai util să-l ținem pe copil acasă – între pereții unei locuințe particulare – ori să-l încredințăm școlilor cu numeroși copii și profesori, ca să zic așa, publici. Se crede că moravurile se corup în școli; și de fapt uneori se și corup; dar aceasta se întâmplă […]
Epidemia de vandalism ecologic împotriva unor opere de artă din ultimii ani m-a dus cu gândul la volumul lui László Krasznahorkai: Seiobo járt odalent. Publicată în 2008, multipremiata și remarcabila meditație asupra artei este încă netradusă în limba română, însă este disponibilă în multe alte limbi, inclusiv în excepționala traducere […]
Dă -mi, Doamne, tot curajul Și liniștea de suflet Să mă supun Chemării Care-mi deschide-n față Drumul ajuns la capăt. De ce să-mi fie teamă? Doar nu e prima oară Când am să ies din mine, Lăsându-mă în urmă. Și totuși încă preget Să mă desprind ca fructul Care s-a […]
Jack Gilbert Caii în miezul nopții fără lună Inima noastră orbecăiește într-o pădure întunecată. Visul se zbate în cetatea necredinței. Dar există muzică în noi. Speranța este lăsată în urmă însă îngerul își reia zborul, iar noi suntem din nou purtați cu ea. Vara, în timp ce dormim […]
