acolo pe acel câmp trăiește un cal singur desprins din Franz Marc merg cu pas greoi îmbrâncindu-mi sufletul: Mișcă, măi, invizibilule, mișcă! merg strâmb cu capul în jos până ce soarele în fapt de seară posomorât mi se așază pe bocanci și fiecare celulă din mine soarbe cu nesaț […]
Tripticul teatral Măcelarul îi citea pe ruși, apărut, în 2016, la Editura Tracus Arte, reunește piese diferite ca textură și putere de penetrare la public. Prima, cea care dă, de altfel, și titlul volumului, extrage, din măruntaiele istoriei, dintr-un real aproape indescifrabil, un personaj sinistru, cu nume în trei tonalități, […]
Poezia lui Alex Potcoavă, din volumul Într-o zi nu ne vom mai recunoaște, apărut, în 2016, la Casa de Editură Max Blecher, în condiții grafice și de redactare excelente, e ca tutunul din foi de țigări ”Carpați” fără filtru. Tare. Amară. Sau, dacă preferați, tare amară, pentru a avea grad […]
pescărușul nu m-a vrăjit la modul exemplar l-am descoperit așa cum descoperi o piatră de care te împiedici într-o zi te apleci o iei în mâini o întrebi dacă-i piatră chiar dacă nu-ți va răspunde niciodată tu știi că e o piatră Better lemon scria pe sticla de suc […]
într-o vitrină doi puști trag de-o jucărie marcă înregistrată mama lor plătește cu cardul pijamale cu pitici șosete flaușate șervețele cu sanie, brazi și globuri de argint ceața coboară pe mănușa ei când iese pe bulevard viața tremură de frig în blana de pisică sălbatică artificială senzație de rămânere în […]
Întâmplarea face ca, în ultima perioadă, să mă fi aflat intens, cumva predestinat, în preajma cărților unui cărturar de cursă lungă, căruia-i displac totalmente onorurile, trâmbițele și surlele, florile adunate-n buchet, la ceas de sărbătoare. E vorba de concitadinul Șerban Foarță. Poetul și traducătorul. Pe birou se află, una lângă […]
să urc la mansardă să înșfac un colț de lună până timpul va face o rotație perfectă în jurul părului cărunt mai târziu va fi prea devreme mai acum va fi prea aproapemai acum va fi preamai cu bastonul prin ceața anilor pierduți le vânăm platitudinea pare-un fleac în […]
Spital. Parter. Sală de așteptare. Vreo zece persoane. Se lasă o liniște grea. Priviri în gol. Respirații întretăiate. Curent. Zgomot ciudat. Fire de praf în podea. Halate albe. Fiecare cu suferinţa lui. Muţi şi surzi. Găleată cu mop și apă murdară.Miros intens de varză murată, clor, ser fiziologic, antibiotice, transpiraţie. […]
La curbura străzii înguste, al cărei nume îmi scapă, ţintuit locului, aşteptam ca bărbatul acela înalt cât toate zilele să aşeze, în acelaşi chip, şi alte scaune cu spetează rotundă, lângă cel adus, cu puţin înainte, pe ţuguiul umărului, de acolo, din dugheana întunecoasă, neaerisită, pe care,de vină fiind unghiul,n-o […]
Erau numai vreo două berze albe, la început de martie, în satul Lățunaș, situat foarte aproape de granița cu Serbia, la limita dintre județele Caraș-Severin și Timiș. Satul, se spune-n documente,avea, pe la 1717, pe vremea habsburgilor, vreo 30 de case și se numea Lasonasch. Era recunoscut în țară pentru […]
