Toți știm cum arată sau cum ar trebui să arate o carte frumoasă, care să atragă de la prima atingere, să vrăjească. Mă refer la acel stil inedit, de concepere grafică, la viziunea artistului. A găsi una care să întrunească toate condițiile bunului gust e o raritate. Cu volumele de […]
Urc în taxi. Radioul e dat la maximum. Ce dacă pe posturile de știri e trâmbițată îndelung chestia cu confortul clientului în taxiurile patriei, să nu-i pui muzică tare, doar în surdină, eventual, să-l faci să se-ntoarcă la gândurile lui, să nu-l provoci la discuții și altele de genul? Se […]
cum ar fi să descriu ceața să murmur că-mi place să o privesc hipnotic până la epuizare ca pe o pânză neterminată din pictura impresionistă ceața de afară e anestezic inhibă simțurile transferă energii adaugă straturi de realitate apropie și îndepărtează accentuează logica lucrurilor mărunte ceața învăluie domol cuvintele când […]
azi nu mai stau în casă cerul e ca o batistă brodată pe la colțuri amar azi viața miroase a tabac și haine cu paiete luminează ca farul din portul Fécamp tot mai aiurea tot mai savant azi poezia pe care o scriu suplinește absența regula de trei simplă apa […]
Adela Dragomir este psihoterapeut. Lucrează cu emoțiile. Știe să le extragă din casetele inimii, să le îmblânzească. Instrumentele cu care operează sunt cuvintele. Cu ajutorul lor ies la suprafață, docile sau tumultoase, labirinticele stări interioare. Deși este o prezență activă în viața culturală a orașului, a publicat, până acum, puțin. […]
e ceață azi țestoasele din San Diego intră în apele calzi ca-ntr-o metaforă încălzirea globală e o poveste fără sfârșit instinctul continuă să scoată capul din carapace la ore exacte liniștea cu care înoată felul lor de a fi Oceanul Pacific atât de aproape preț de-o respirație colonia de broaște […]
Viorel Marineasa îmi este, neîndoielnic, prieten. Robert Șerban, la fel. E foarte greu, cred că sunteți de acord cu mine, să scrii despre cărțile prietenilor. Abia aștepți să le citești la cald, să le iei cu tine peste tot, să le tot muți prin casă, să le recomanzi altor prieteni, […]
Cu vecinul Lițoiu. Fost taximetrist. Actualmente, pensionar. Pe când nu aveam, pe casa scărilor, senzori de lumină. Ne întâlnim la jumătatea scării de la etajul al doilea. Eu urcam. Cu plase în mână. Grele. El cobora. Cu șapcă pe cap. Și o sticlă goală, din plastic, în mâna dreaptă. El […]
E toamnă. Vecinii au venit de la Lugoj să taie părul. Ne-au promis în vară că se vor ocupa de el. Nu mai rodea. Făcea, uneori, câteva pere găunoase, cu viermi. Nu apucam să le mâncăm. Dimineața, descopeream, pe jos, pere ronțăite de veverițe. Ne întristam. Sau surâdeam. Cum ne […]
Oricât ar părea de ciudat, senzația pe care mi-a lăsat-o cartea lui Daniel Vighi, Mort în Patagonia, apărută recent la Editura Polirom, este similară cu aceea resimțită la parcurgerea romanului Dispariția, al lui Georges Perec. Năucire, ecranare, impas, dezarmare, deconstrucție, negare. Și, ia-o, frate, umil și ipocrit cititor, de la […]
