Scenetă cu fost taximetrist

bizar

Cu vecinul Lițoiu.

Fost taximetrist.

Actualmente, pensionar.

Pe când nu aveam, pe casa scărilor, senzori de lumină.

Ne întâlnim la jumătatea scării de la etajul al doilea.

Eu urcam. Cu plase în mână. Grele.

El cobora. Cu șapcă pe cap.

Și o sticlă goală, din plastic, în mâna dreaptă.

El (cu timp): ”Bună ziua, domniță!”

Eu (grăbită): ”Bună ziua!”

El: ”Semănați cu o verișoară de-a mea. Numai că ea are cu vreo douăzeci de ani mai puțin…” (Râde înfundat.)

Eu: ”Da?”

Se întrerupe lumina, brusc.

El: ”O cheamă Ileana. Noi îi zicem Ilenuș… Sau Nușa… Soția-i zice Nușa…”

Eu (cu plasele din ce în ce mai grele, încercând să schimb vorba): ”Ce mai face soția dvs.?”

El (privindu-mă insistent): ”Semănați bine de tot. Felul de a fi… Părul îl are mai lung… E vopsit… Roșcat… În rest…”

Întuneric, din nou.

Eu: ”Mă scuzați… Mă grăbesc… Vine fetița de la școală…”

El (fluturând sticla goală de doi litri): ”Semănați ca două picături de apă… Vine, uneori, pe la noi… Și râsul e același… Tot…”

Eu (nedumerită, cu plase plumbuite în mână): ……………………………………………………

El: ”Câteodată, ne aduce și pepsi la doză… Lucrează acolo, la privați… Câștigă bine…”

Eu (urcând sfios, pe lângă domnul, trei trepte): ”La revedere!”

S-a făcut, iarăși, întuneric.

Nu-mi găsesc cheile.

Scap o plasă din mână.

El (ajuns la parter): ”Da, da… Semănați bine de tot…”

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *