Strânși între-atâtea mii de zvonuri Ce ne-mpresoară ca o ceață, Cum ne ferim de zgomot mintea Și cum ieșim din rătăcire? Poate acolo unde gândul Nu se grăbește să ajungă, Moare pe cruce Adevărul De care nu vorbește nimeni. Însă mai cruntă e tăcerea Ce ne-asurzește și ne-aruncă În haosul […]
Iată-n staul, cu Mesia, Azi, se naște-mpărăția, Pe care-n adânc o vede Doar acela care crede. Iar dacă n-o să mai vină Din înalt nici o lumină, Jos, aici, țărâna trează Se-nfioară, scânteiază, Fiindcă-n taină Duhul, Sfântul, Stă să-nvăluie pământul.
Pe când băteam din poartă-n poartă, Vestind vecinii că-i Crăciunul, Colindele m-au luat cu ele Și m-au suit până la Steaua Care-ntindea în întuneric Drumul de raze spre Mesia. Și cum porneam în vârf de suflet, Călăuzită de cântare, Am vrut să simt pe viu demultul. Dar ca acum n-a […]
Văd înrămați doi ochi care se uită La o pictură din fundal, cu valuri, Întărâtate, noaptea, de furtună, Iar dacă-mi încordez mai mult privirea, Prind în departe zbuciumul corabiei Și dincolo de el, spaima de moarte A celor dinăuntrul zdruncinării. Doar unul dintre ei, întins pe punte, Doarme, ca neatins […]
Printr-un hățiș de gânduri, Îmi tai cu grijă drumul, Ca unul care știe, Fără s-o afle, încă, La ce să se aștepte. Poate necunoscutul, De care mă apropiu, E ca o mână-ntinsă, Ori poate ca fereastra, La care-n hăul nopții, Se-aprinde o lumină. Mă-ncearcă presimțirea Că ceea-mi închipui, De-o viață, […]
E aur orizontul, E smirnă și tămâie, Lin vântul îl ridică Și-n taină îl coboară, Să îl apropie lumii. Noi prindem doar o boare A darurilor scumpe Cu care magii noștri S-au închinat în iesle. Ce stăruie în aer E dorul de Mesia Pe care ni-l lăsară De-atunci pe totdeauna.
Cum e să fii chiar orbul, Ologul, surdo-mutul Tămăduit de Domnul? Te scoli ca-n vis și umbli Să înțelegi de unde Vin șopotul, foșnirea, Și zvonurile lumii. Da-n tine ce se-ntâmplă? Răspunzi întâia oară: -Când merg, n-ating pământul, Iar când mă uit, conturul Se umple de-o prezență Pe care doar […]
Cad foile din ramuri, Până rămân privirii Codrii de cruci pe care Se stinge anotimpul. Hai să pășim cu milă, Pe frunzele ce poartă În ele nostalgia A tot ce-a fost să fie. Deși pare sfârșitul, Ce vezi e doar coconul, În care așteptarea Se face Înviere.
Mai stai puțin cu mine azi, Chiar dacă toți Te roagă-n gând Să li Te- mparți necontenit. Eu mi-aș dori doar să mă iei Într-o desagă pentru drum, Să-Ți țin de cald, să-Ți fiu de leac. Atunci de-ar fi să Te alin, Tu, cel dintâi, m-ai liniști, M-ai aduna, m-ai […]
As vrea să-ți spun că m-am întors Și stau acum la ușa ta, Pe care pregeți s-o deschizi. Totuși nimic nu m-ar opri Să trec prin zid, prin zăvorâri, S-ajung oriunde-n jurul tău; Numai că tu care mă plângi, Crezându-mă demult sfârșit, Te uiți la mine ca într-un gol. Cum […]
