În vârf de suflet

Pe când băteam din poartă-n poartă,
Vestind vecinii că-i Crăciunul,
Colindele m-au luat cu ele
Și m-au suit până la Steaua
Care-ntindea în întuneric
Drumul de raze spre Mesia.

Și cum porneam în vârf de suflet,
Călăuzită de cântare,
Am vrut să simt pe viu demultul.

Dar ca acum n-a fost vreodată
Și nici nu va putea să fie,
Fiindcă trecutul ia din mine,
Ca să colinde mai departe,
Înavuțit, sub alte chipuri.

Iar eu mă pierd de duioșie,
Când nesfârșirea se coboară
Și intră-n lume cu un scâncet.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *