Bătălia câștigată
Senzația că ai mai străbătut acest drum lung. Brațul stâng și cel drept sunt eliberate. O bătălie câștigată. E de culoarea pulberii. Corosivă, necruțătoare. Erszatz e drumul. Cineva trage perdeaua. Viața repetă aceleași semne
Senzația că ai mai străbătut acest drum lung. Brațul stâng și cel drept sunt eliberate. O bătălie câștigată. E de culoarea pulberii. Corosivă, necruțătoare. Erszatz e drumul. Cineva trage perdeaua. Viața repetă aceleași semne
Un drum lung, Senzația că l-ai mai străbătut. Ea are brațul stâng și cel drept Învelit în poeme. O bătălie câștigată, Rimată. Litere minuscule I se preling pe obraz. Sunt de culoarea pulberii. Foșnesc corosive, Mieroase, necruțătoare. Erszatz e drumul. Nici mierle, nici privighetori Nu mai sunt. Cineva trage perdelele […]
Ea se apleacă să caute fărâma aceea imaginară Ce nu se lăsa prinsă. Își lipea fruntea de ea Ca de un glob uriaș. Trebuia să intre în codul de lumină. De aceea, întregul imaginii se tăia în două, Cum respirația se opintea de ierbarul copilăriei. Vrei și acum să refaci […]
Ploaia întoarce foile și inima de nisip A celei ce nu mai e. Iarba se pleacă spre miază-zi Și picură pe sub pământ. Furoul, corsetul, glasurile de gramofon Zvâcnesc între cele două vieți. Doar zidul ia forma uitată de tine. Cântecul se smulge și piere. Obloanele rămân trase. Cu mâinile […]
Strig Despre ce vrei Să auzi. Felinele torc. Între paranteze Se aude sfârșitul. Ne lipim urechea Să auzim Numai ce vrem Să auzim. Bach, În lemnul de casă. Sufletul tău, Cum ține camera Între cei patru pereți.
Poem din seiful unui veac necitit. Androgine oglinzi te acoperă. Înaintezi prin muzici, precepte, Amurguri. Poem ispitit de Isolde. Fidel candorii și pagubelor. Învinețit de atâția bemoli, Ștrangulat. Îți măsori zilnic diezii. Faci piruete ..
Treci pe caldarâm ,vezi turnul cum se răsucește Spre tine și crezi că cineva îi mișcă tăblia. O rafală de lumină vine Din Originea Căii Laptelui a lui Tintoretto. Te uiți la ea cu ochi stupefiați. Surâzi , pronunți multe vocale. Aura lor brăzdează pânza. Diagonala oblică, incandescentă Îți intră-n […]
Lumina pândea prin fereastră Praful de pe fața străină. Aluneca pe mâinile ei, Se așeza pe oglindă, Făcând-o și mai fluidă. Sta pe patul de aer, Pe liniile moi, Destrămate în afară. Aceeași lumină Pe piatra oarbă, Leneșă, Împingând nevăzutul, Treaptă cu treaptă…
În seara când cețurile dădeau în tine Cu bani de aramă, indiferența desena Îndurare, săgeți. Într-un colț al inimii, Stăteai și tu la masa popoarelor. Multă vreme te uitai în ochii lor. Drumul era lung și se tot învârtea La încheieturile mâinilor tale. Nimeni nu se îndemna la drumul înecăcios. […]
Vremea de-atunci, Când contururile luau O altă înfățișare, E și vremea de-acum. Bucata de-albastru, Acum străină, Întoarce pagină cu pagină Ceața din drum, Ori dâra lăptoasă Ce scârțîie pe podea…