84.Poeziua de duminică
Dacă ploaia, colț cu Pierre de Coubertin, la parter, n-ar sta să vadă, din patru-n patru episoade, cum, cadru cu cadru, trec Paralympics, nu și-ar mai face cu Twin Peaks câte-o fractură de craniu frunzele de cupru-straniu?
Dacă ploaia, colț cu Pierre de Coubertin, la parter, n-ar sta să vadă, din patru-n patru episoade, cum, cadru cu cadru, trec Paralympics, nu și-ar mai face cu Twin Peaks câte-o fractură de craniu frunzele de cupru-straniu?
Azi e cald și cred că îți pasă, nu-i așa?, de fața de masă la care stăteam când Suzuki n-avea cum s-o scoată din muchii, dar vezi că,-n februarie, are vânt potrivit până la tare si deja ajunge la Rolf Bossert, și nu ninge de golf.
Noaptea, ce pasăre bobul de mazăre e la piciorul meu când ai zborul numai c-un geamăt mai plin de freamăt și doar c-un dram de loc la geam?
Faci ca Biblia bună Riblja Čorba,-n gene de sirene, când călcâiul pui, întâiul jos, cu zile,-al lui Ahile?
Fie arma ta, astăzi, Giarmata, la Prévert când din Air- bus gândin- du-te vin să te-ntâmpine flori de Câmpine!
Mă tragi de mână cu Unamuno, „Trăiască moartea!”, când strig din partea dreaptă la Negură până se-nnegură, ca-n treizeșic- șase-n Buick?
O ceașcă de Illy-n Camera de Chihlim- bar pentru curaj pur în Ermitaj, cu Sânpetru cel Mare, când e el însuși, în amurgul cât Sankt Petersburgul?
Cât sunt Meseria de-a trăi-n Fâșia Casa de pe Messenger, piețele cu frezii,-n ger, îmi țin de pereche florii la ureche să stau drept în cui când o să mă pui.
„Creta desnuda-s”, mi-ai spus la Judas Priest, și, c-o mână întinsă până la tine,-n palmă, am scris: „Ce calmă e marea! Greta, zburăm în Creta?”
Ne vedem ca pentru totdeauna-n centru, pe pietrele cubi- ce, poimâine, Ruby Tuesday, unde crabii sirenelor clubby se prăjesc de Idele lui Marte în Videle?