(Dez-)(in-)formarea …

reprezintă indubitabil atuul mijloacelor media audio vizuale. Deloc întâmplător neîncrederea consumatorilor se situează de fiecare dată în jurul procentului de 70%. Se ajunge la o atitudine care sfidează democrația în măsura în care „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, sugerând parcă faptul că unele lucruri nu s-au schimbat. 

Ne întrebăm, dar nu prea sonor, unde e libertatea preferințelor, de vreme ce toți trebuie să gândim la unison… Faptul că unul sau altul dintre canale, vizuale mai ales, e stipendiat de undeva, nu înseamnă că există vreunul feciorelnic, non pecuniar. 

Și ne întoarcem la compusul formei, la informare. Desigur am vrea să fim informați, dar dacă intrăm în măruntaiele termenului constatăm  altceva. Termenul înseamnă în primul rând a da o formă la ceva, con-form intenției… formatorului, să zicem de opinie.  Nu contează de la ce se pleacă în măsura în care același termen înseamnă și a plăsmui. 

Că  informarea nu are nimic sau aproape nimic cu o anume realitate o probează înțelesul explicativ al termenului adică a-și face (în minte) o idee (o noțiune), a concepe. Ceea ce înseamnă că fiecare concepe conform interesului său sau al sponsorului. Și astfel informarea devine în fapt intoxicare. Unul din instrumentele cele mai utilizate este articolul hotărât –i. Cotidian aflăm că românii nu mai au ce mânca, merg în piețe dar nu cumpără, nu își cresc copiii cum trebuie, consumă alcool nemăsurat, nu mai pun bani de o parte, sunt pe ultimul loc la… și altele toate cu aspect negativ, malefic  generând imaginea unui popor aflat la marginea prăpastiei. Să nu omit: elevii (nu scapă nici ei de articolul hotărât că sunt ai noștri) sunt analfabeți funcționali ( indiferent câte premii aduc în Țară); posibil viitori jurnaliști nefuncționali avertizându-ne, printre altele despre… refularea canalizării în timp de ploaie și multe altele precum exploziile de varii tipuri și prăbușirile. 

Pentru o imagine cât de cât decentă, imposibilă însă pentru media, corectă deci, e necesară  o departajare: unii români, alți români. Aici apare însă o problemă: care sunt unii și care sunt alții? Mai bine să-i vedem pe toți uniți sub semnul hotărât al mediaticului –i.

Astfel stând lucrurile, apare însă necesitatea… dezinformării, adică renunțarea la  toxicitatea informării în măsura în care ni se spune că în democrație e singura șansă de a aplica pentru adevăr. Atacurile la adresa așa zișilor dezinformatori exprimă limpede interdicția de a avea o opinie diferită de a puterii fie continentale, fie domestice, indiferent de numărul electorilor. Întrebarea rămâne aceeași mai ales că nici Mântuitorul nu a răspuns la ea: „Ce este adevărul?”.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *