Reformă și constituție, frumusețe și constanță…

Actualmente trăim iarăși între dorința de reformare din partea unora și  reproșul altora că reformele nu au avut loc. Cum totul e discutabil să mergem ca întotdeauna la înțelesurile originare, ceea ce însă nu înseamnă că dreptatea e de partea unora sau a altora. Dimpotrivă…

Dacă moștenirea, adică tradiția e frumoasă, preluarea simiescă poate fi distrugătoare; cam asta răzbate din înțelesul unor termeni. 

În latină forma înseamnă configurație, chip frumos, frumusețe, aspect echilibrat, de unde adjectivul formosus, moștenit în română ca frumos. Verbul formare din aceeași rădăcină, a aranja, a orândui, a educa, a compune ajunge în română ca neologism, după unii, a forma, regretabil și cu înțelesuri stricate, dacă ne gândim doar la așa-zișii formatori de opinie. E o evidentă îndepărtare de înțelesul originar și de … frumusețe. Ne apropiem astfel de reformă. Compusul latinesc reformare cu sensul clar de a reveni la o formă echilibrată, frumoasă, probată ca bună se alterează însă radical, precum peștele de la cap astfel încât neologismul a reforma stâlcit politicianist devine a deforma, a distruge cu orice preț numai să nu fie ce a fost înainte… cu mențiunea că nu a fost neapărat ceva bun însă a fost făcut de alții, de adversari. Ca atare prin această transformare radicală se probează involuntar  că frumusețea-i trecătoare, eterne fiind numai prostia și maliția. 

Ajungem astfel la cea mai gravă posibilă reformă, dorită periodic de unii dintre diriguitorii noștri. Constituția și constanța sunt strâns legate nu doar etimologic și nu mă refer aici nici la anticul Tomis nici la frumoasa mozartiană Constanze. Constitutio, constitutionis  ne duce la verbul constituere (cu supinul constitutum) cu înțelesul de a face să stea, a funda, a stabili, a orândui. La romani constitutiones erau decizii inatacabile, imuabile, considerate printre izvoarele dreptului roman, deci dincolo de … speciale. E evident că totul sugera statornicia, constanța și nu întâmplător căci la bază e verbul stare, a rămâne nemișcat, a dăinui, a dura. Din păcate, noi, aflându-ne la a nu știu câta Constituție, dovedim că nici etimologic, nici faptic nu suntem capabili de … constituționalitate;  mă refer la cei care ne conduc, violatorii politici și juridici. 

Un posibil model ar putea veni de pe Potomac unde actul fundamental e amendat de două sute de ani, dar nicidecum modificat. Rămâne antologică pățania unui congresmen care propusese la un moment dat, de capul lui sau nu, să i se acorde unui anumit președinte un al treilea mandat; urgent a trebuit să-și dea demisia… ca posibil violator al Constituției.

În rest, aflăm în continuare că ploile abundente, precum alte dăți, au făcut să … refuleze canalizările. Aceeași probă că ar fi preferabil ca mediaticii, jurnaliștii să refuleze.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *