Se întâmplă mereu: îngrămădesc frica
în cutii din ce în ce mai mărunte,
crezând că va dispărea. Dar nu,
ea crește și crește, cutiile se desfac
asemenea unor brațe de ipsos.
Îmi e teamă de avioane.
Îmi e teamă de mașinile albe.
Îmi e teamă că, într-o zi,
nu te voi mai iubi ca acum,
când scările scot sunete înfundate
și pastilele pentru somn
nu reușesc să-mi acopere zgomotul inimii.
Teamă că-n unele corpuri există un spațiu
pentru fiecare singurătate.
Că numai oamenii singuri se pot speria
de o scară ce scârțâie noaptea.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
