Brendan Simms – Hitler. Doar lumea era de ajuns (2)

Totuși, din punct de vedere politic diferența era enormă. Timp de aproape o mie de ani, locuitorii din Braunau făcuseră parte din Sfântul Imperiu Roman, o comunitate cu caracter politic care, până la prăbușirea sa din 1806, îi cuprindea pe aproape toți germanii. Orientarea lor germană a fost menținută și după 1815 prin statutul de membru în Confederația Germană. Însă între 1866 și 1871 premierul prusac Otto von Bismarck a exclus Austria din confederație și a zdrobit Franța pentru a face posibilă „mica unire germană” a celui de-al Doilea Reich. Habsburgii au răspuns privind spre sud și est și căutând o înțelegere cu veșnic turbulenții unguri. Grație noului statut al coroanei maghiare, locuitorii din Braunau erau acum supușii „imperiali și regali” ai unui imperiu multinațional, mai degrabă decât ai unui stat în mod explicit german. Granița cu Imperiul German era la doar trei sute de metri, la Simbach, pe celălalt mal al râului Inn. Cei din familia lui Hitler cu siguranță că o vedeau zilnic. După cât se spune, simpatiile tatălui său, Alois, ar fi fost pangermanice, combinate cu o viziune liberală sau cel puțin liber-cugetătoare și sceptică față de Biserica Romano-Catolică; nu avem nicio dovadă reală că Alois ar fi fost neloial față de Habsburgi, antisemit, bețiv sau violent față de copiii săi.