noi unde ne vom duce și când
și ochii din fotografiile mamelor noastre
cât timp vor jeli și după cât frig ne vor da
uitării ca pe niște detalii
alături sunt munți și războaie și dimineți
și nicio promisiune de ocrotire
ne amăgim că sângele ne mustește de viață
dar el de mult s-a uscat
și-n locul lui o cerneală străină
mânjește albia și o face să pară adevărată
coboară în groapa cu lei
coboară în groapa cu oameni
peste limbile lor lasă-ți duhul
noi unde ne vom duce și când
va mai sta mâna ta pe a mea
piele pe piele
dumnezeire peste dumnezeire
vers peste vers
niciodată
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
