Somnul fâlfâie greoi peste lucruri
vâslind în lumina ce umple
cu seve tăcerea
amiezii.
Departe se-aud motoare tușind
să pornească.
În apele negre
plutesc chipuri și fapte mai vechi decât
frunzele risipite în aerul greu al amiezii.
Cinci mii de chipuri întoarse spre
Cel ce revarsă cuvintele-n flăcări
si sațiul de pâine-mplinește
mulțimii bolnave.
Din apele negre
se ridică
tăioase cuvinte.
Cristina Cioabă
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor, sub coordonarea profesorului Paul Cornea, cu monografia Identitate și disoluție. Introducere în opera lui Mircea Ciobanu, Editura Muzeul Literaturii Române (2010).
A editat volumele Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010), O istorie a literaturii române pe unde scurte (Humanitas 2014), C. Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe (Humanitas 2014), Franz Kafka Metamorfoza. Integrala prozei antume (Humanitas 2017)
A publicat articole în România literară, Revista 22, platforma Contributors.
Activează ca profesor de limba română.
