Nu știu câtă psihologie a maselor cunosc conducătorii actuali (nu doar de la noi), dar privind înapoi fără mânie putem constata că (evident exceptându-i pe eternii romani născători ai adevăratei politologii) prin rezultatele incontestabile obținute în manevrarea până la prostire a popoarelor, fasciștii și comuniștii se detașează fără a avea termen de comparație, decât între ei.
Dacă naziștii au avut un minister al propagandei temeinic gândit desigur pentru ceea ce își doreau diriguitorii, comuniștii români nu pot fi considerați cu nimic inferiori din punct de vedere propagandistic, subliniez tocmai pentru a nu genera interpretări exagerate. Că au lucrat temeinic și ai noștri, cu trimitere în timp, se poate observa cel mai bine în continuare cu ocazia marilor praznice, altminteri organizate aproape admirabil de instituția răspunzătoare, mai ales la nivelul încasărilor. Dar nu asta ne interesează fie și pentru că există unii care declară cât vor și dacă vor să o facă.
Aflăm că la recentul eveniment implicând sacrul (nu că la precedentele ar fi fost altfel), coada de credincioși a atins câțiva kilometrii, firesc dacă avem în vedere numărul de peste o sută de mii de doritori să se închine. Mai interesant însă e faptul că, din observațiile de netăgăduit, s-a stat la coadă timp de douăsprezece ore, ceea ce în perioada predemocratică nu se întâmpla cu asemenea fervoare. Pe chipurile celor care alcătuiau impresionanta formație codală se citea clar o plăcere nedisimulată, augmentată după momentul sacral dar deloc igienic al sărutului închinător. Nu trebuie să-i uităm însă pe cei duși… desigur cu Salvarea sau SMURDul, trăitori de mai mică anvergură spre nenorocul lor. Când Atotputernicul îți face semn cu degetul, e bine să iei seamă.
Suntem, adică sunt cei în cauză, în deplină continuitate atât de dragă nouă românilor, iar cei care ne-au condus și continuă să o facă știu acest lucru. Plăcerea statului la coadă, azi nostalgie a cozii manifeste doar în câteva ocazii, dar bine reprezentată, nu se deosebește cu nimic de interminabilele cozi prerevoluționare pentru a achiziționa detergenți, conserve fără etichetă (două, cel mult patru de persoană) și, esențial, hârtie igienică. Bucuria citită pe chipurile închinătorilor de azi e de fapt aceeași cu cea a cumpărătorilor raționalizați din trecut. Exista o anumită mândrie satisfăcătoare la mulți cetățeni ai Țării, vădită la ieșirea din coadă cu un zâmbet larg și victorioasa afirmare (deși nu-i întreba nimeni cel mai adesea) „eu am primit, da nu cred că mai prindeți, au desfăcut ultimul balot…”, în cazul problematicei hârtii de WC, spre pildă. Desigur nu putem vorbi de o victorie a cozii, pentru că într-adevăr nu toți componenții ei ajungeau la satisfacția celor din față. Ceea ce nu era rău pentru că nefiind marfă suficientă, nu se leșina, iar organele de ordine nu erau prezente la un asemenea eveniment. Să mai amintim și faptul că propaganda funcționa atât de impecabil încât existau concitadini, dar și concetățeni din alte părți ale Țării, convinși că în țara vecină (și inevitabil prietenă la vremea aceea) din vest alimentarele erau pline pentru că „ăia n-au bani să cumpere”.
La evenimentele invocate însă în prealabil, nu putem să nu remarcăm prezența apreciabilă a Jandarmeriei, absolut necesară pentru a păstra atmosfera de sacralitate gregară, civilizată totuși; cu toate acestea, privind din afară cu detașare, îmbinarea de clericalism cu Jandarmerie și poliție, dă senzația de roman sud-american, dacă nu chiar de republică din aceeași zonă geografică. Oricum am interpreta imaginea, îmbinarea de Ev Mediu timpuriu cu nostalgia cozii comuniste e de netăgăduit. S-ar putea replica faptul că sunt oameni amărâți, ai ultimei speranțe; nu contest această posibilitate, numai că majoritatea dintre aceia nu ajung la raclă ci la spitalul de urgență; grosul, după fericirea gălăgioasă afișată, pare să spună precum la coada din trecut „am ajuns, ceilalți nu știu dacă apucă…”. Și așa, din coadă în coadă ne făurim continuitatea. Cu latina oricum nu mai avem nici o posibilitate.
Dar, ca să fiu obiectiv, trebuie să mărturisesc că și coada am moștenit-o totuși din latină, de la romani adică, precum tot ce e bun și rău, după cum am mai scris-o. Ne raportăm la forma populară coda a clasicului cauda. Cu înțelesul general de coadă, ceea ce nu înseamnă că nu putem întâlni și felurite alte ipostaze și înțelesuri.
Spre pildă coada de topor, făcută din esență tare de preferință, spre a rezista la numeroasele încercări, fie că e vorba de butuci de stejar pentru iarnă, fie de aranjamente în care locul stomacului e luat tocmai de coadă, astfel încât utilitatea ei devine de necontestat; înțelegem astfel de ce, indiferent că iubim trădarea dar urâm trădătorul , sau urâm trădarea dar iubim trădătorul, efectul devine același.
Apoi coada cometei, frumoasă dar atât de depărtată încât e greu să-i vedem rostul pentru noi.
Să amintim și prinderea părului în coadă de cal, corect ar fi de iapă, în cazul persoanelor de sex feminin, deși cu puțină răbdare se poate ajunge la această performanță și în cazul bărbaților, trebuind însă schimbată denumirea în coadă de armăsar, cu mândria cuvenită. În același context cabalin – uman trebuie amintită și neipostaza, adică aceea în care coada se simte dar nu se vede, mai precis neplăcutul simptom al cozii de cal, când nervii porniți din coloana vertebrală își fac simțită prezența răspândită în membrele inferioare mai mult decât ar fi firesc și de dorit.
Nu putem trece însă peste denumirile populare atât de drăguțe prin diminutivare precum coada șoricelului, coada rândunicii și multe altele. Remarcabilă este însă cauda cervi, coada cerbului, nu la noi însă ci la chinezi care și azi se… revigorează cu ea, considerând-o foarte… hrănitoare. Nu de aceeași părere erau europenii prin secolele XIII-XIV, după cum ne avertizează Petru din Abano: „cel căruia i s-a dat coadă de cerb va suferi de înfierbântare ca de la omag… ”, ceea ce nu era deloc bine (în amănunt la Dana Percec și Dan Negrescu , Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, EUVT, 2018).
Despre statul în coadă am mai scris, deci nu revin.
Evident nu putem ignora pericolele care pot fi ascunse într-o coadă, fie și dacă ne gândim la avertismentul roman in cauda venenum, adică veninul se află în coadă, aserțiune pornită de la observarea scorpionului mai întâi, a unor semeni bipezi mai apoi, căci sugerează Horatius la un moment dat că și unii indivizi au „coadă” care poate fi periculoasă sau mai curând ridicolă de unde și expresia caudam trahere . a fi de râs, echivalentul lui a umbla cu coada pe sus.
În fine, pentru a încheia circular, adică vorba poetului latin, „mă întorc de unde am pornit”, revin la nostalgia cozilor interminabile și deloc nevinovate dacă ne gândim la organizatori, laici sau nu, oricum de Stat. Nimic nu e pentru cei mulți, cu cât e mai mare impresia de generozitate și lungimea cozii mai impresionantă. Este expresia lui Persius și nu necesită comentarii: Caudam iactare popello, adică a da din coadă pe lângă poporul de rând, a se gudura.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
