15

Draga mea, te rog,
Eu sunt doar praful pe care
Ţi-l aruncă el în ochi,
Şi nu e praf de stele,
Nu e nisipul unei mări,
E doar piatră strivită
Între zilele şi nopţile deşertului
Care te-ar înghiţi uşor.
Căci aici nici o busolă nu ajută.
Trebuie să-ţi strângi pleoapele
Până la sânge şi
Să-ţi asculţi bătăile inimii
Care te vor scoate, ca prin magie,
Din pustiul acesta.
Draga mea, te rog,
Eu sunt doar praful
pe care ţi-l aruncă el în ochi.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *