PARCURS

Juca-n aceeași piesă de demult,
În care la-nceput fusese pajul
Sfielnic însoțind-o pe regină
În actul trei când se deschide balul.

De-atunci fusese-n timp curtean, războinic,
Suind din rang în rang până la marea scenă
A -ncoronării ca stăpân al lumii,
Ovaționat de public în delir.

Pe urmă începuse să coboare
Sub chipul tatălui cuprins de friguri;
Distribuit în oaspete, bufon,
Avu de dat tot mai puține replici
Până redevenind figurant.

Stând mut pe scenă -n umbra celorlalți
Se regăsi în ei ca-ntr-o oglindă
Care-i ștergea treptat înfățișarea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *