Muzee
Bucureştiul deţine un patrimoniu artistic ce trebuie preţuit cu atât mai mult cu cât a scăpat din cele mai mari primejdii; de altfel, o parte a lui rămâne şi acum înstrăinată.
[…]
Trebuie adăugat că Sovietele, care-au făcut o propagandă deşănţată în presa internaţională în legătură cu retrocedarea bunurilor româneşti, nu au restituit decât hârţoage fără mare valoare, aflate în miile de lăzi care-au fost cercetate atent şi jefuite în secret de tot ce putea avea o valoare, inclusiv colecţiile de timbre poştale.
Muzeul de Antichităţi şi Muzeul de Artă fiind lipsite astfel de piesele cele mai preţi¬oase, le prefer de departe pitorescul Muzeu Municipal, Muzeul de Artă Religioasă cu uimitoarele fresce medievale aduse de la Curtea de Argeş şi marele iconostas sculptat cu stema familiei Cantacuzino, Academia Română, care deţine o importantă colecţie de manu¬scrise vechi, şi mai ales complexul de muzee creat recent pe care Bucureştiul, la fel ca Londra şi New York, le-a adunat sub acelaşi acoperiş, la Şosea. Am vizitat Muzeul de Geologie, Muzeul Stelian şi interesantele sale colecţii, condus cu multă competenţă de dl Oprescu, şi în sfârşit Muzeul de Etnografie.
Paul Morand, “ Bucureşti”, traducere de Emanoil Marcu, Humanitas, 2015
Voi zăbovi mai mult în acest ultim muzeu, dar nu pentru a-i ţine pe cititori în faţa vitrinelor, ci pentru a le da prilejul să evadeze spre acele spaţii rurale în care curge sângele românesc, în care bate inima acestui popor. Vor putea constata astfel unitatea unei civilizaţii rustice care începe la Tisa şi continuă până în fundul Asiei. Primele ei artefacte pot fi văzute în muzeul etnografic de la Budapesta, pe care-l menţionez nu ca să-i tachinez pe prietenii mei români, ci pentru a-i îndemna să intre în competiţie cu ungurii în protejarea unei arte ţărăneşti care va dispărea curând în restul Europei. Muzeul de la Şosea e atât de inteligent conceput încât un călător grăbit, care n-a avut timp să coboare pe apele repezi ale Bistriţei, să treacă defileele Carpaţilor, să se împotmolească pe drumurile desfundate ale Basarabiei, să facă un pelerinaj la mânăstirile din Bucovina ori să străbată câmpiile Dobrogei, va putea survola într-un ceas aspectele extrem de variate şi superbe ale unei ţări în care cel mai mic petic de pământ este întotdeauna la scară mare.
