Lucire

E-n mine o lucire
Ca de pãdure, toamna,
Când aurul din frunze
S-ar risipi în aer
Şi totuşi mai rãmâne
Sã scapere pe ramuri,
Pânã îl furã vântul.

Ce vreau sã-ţi spun e-asemeni
Cu-o muzicã de raze
Rotindu-şi larg parfumul
În jurul minţii tale;

Iar dacã peste-o clipã,
Vezi la fereastra micã,
În loc de ziduri, marea,
Sã ştii cã eu am scris-o
Anume pentru tine.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *