Vinarii
Pentru Nani şi Klaus Demus
Ei culeg vinul ochilor lor,
tescuiesc tot ce-a fost plins, chiar şi asta :
aşa o vrea noaptea,
noaptea, de care sint rezemaţi, zidul,
aşa cere piatra,
piatra, peste care cirja lor glăsuieşte
in tăcerea răspunsului –
cirja lor, care-o dată,
o dată in toamnă,
cind anul spre moarte, ca un ciorchine, se umflă,
care-o dată prin amuţire vorbeşte,-n jos,
in puţul inchipuirii.
Paul Celan
Opera poetică (I)
Traducere din limba germană de George State
Cuvînt-înainte de Andrei Corbea
Colecţie Biblioteca Polirom
Ei culeg, tescuiesc vinul,
ei storc timpul, precum ochiul lor,
in beciuri ei string ce-a picurat, ce-a fost plins,
in mormintul soarelui, pe care il pregătesc
cu mina-ntărită de noapte :
ca o gură să-nseteze apoi, mai tirziu –
o gură tirzie, asemeni cu-a lor :
strimbată-nspre-orbire şi inţepenită –
o gură spre care spumegă din adinc băutura, pe cind
cerul coboară in marea de ceară,
pentru-a lumina ca opaiţ din depărtare,
cind buza-n sfirşit se-umezește.
