Dimineaţã de mai

Auzi cum înfloresc pe ceruri norii,
Cum se desfac în stoluri de petale,
Catifelând asprimile din gânduri?

Întotdeauna, când îţi laşi privirea
Sã plece-n larg, începi a te desprinde
Din cenuşiul trist al neclintirii.

Ah, libertatea de a fi tu însuţi
E fuga de acasa, rãspândirea,
Dorul ca cineva sã te gãseascã…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *