Am avut, cu ani în urmă, într-un avion, o experienţă care mi-a adus aminte de celebra fabulă a lui La Fontaine Le Renard et la Cigogne: vulpea o invită pe barză la masă şi îi oferă mâncarea într-o farfurie plată, nepotrivită ciocului berzei. Aceasta, ca să se revanşeze, o invită pe vulpe şi o serveşte cu o trataţie pusă într-un vas cu gât lung, accesibil berzei, nu vulpii.
Întâmplarea din avion mi-a reamintit şi de experienţa avută odată la Paris, într-o deplasare de serviciu. Într-o seară s-a organizat o masă la un restaurant istoric, unde mâncarea trebuia consumată fără tacâmuri. Experienţa a fost distractivă, dar cam stresantă. N-a fost uşor să ne descurcăm, dar personalul restaurantului ne-a sugerat idei salvatoare.
Ar fi poate indicat, înainte de a povesti întâmplarea din avion, un mic istoric al tacâmurilor: prima ustensilă apărută a fost lingura, după care s-a inventat o prelungire a degetelor, furculiţa, folsită întâi de egipteni doar pentru ofrande şi, mai târziu, la bucătărie. Prin secolul VII, nobilimea din Orientul Mijlociu a început să folosească furculiţe şi la masă, semn al etichetei burgheze. În secolul XI, furculiţele au ajuns în Italia, unde abia după cinci secole au fost folosite în mod curent. În 1600, în Italia, nobilimea mergea în vizite cu propriile tacâmuri, aşezate frumos în cutii, obicei care a fost introdus şi la curtea franceză. Încetul cu încetul, civilizaţia occidentală a adoptat folosirea tacâmurilor: furculiţa, cuţitul, lingura şi linguriţa, la care s-au adăugat apoi derivatele pentru cosumarea pescăriei şi a altor specialităţi.
Secolele XX și XXI ne-au amintit, în restaurantele Fast Food, de folosirea degetelor în loc de furculiţe! Procedeul fiind economic pentru companii, ce mai contează higiena? Mi-aduc aminte de consternarea regretatului meu tată, om elegant și de modă veche, care ne-a vizitat în Canada prin anii 80. Când am fost cu el și băiețelul la Mc Donald, întreba, mirat, de ce nu i se dă o furculiță: cum să consume cartofii prăjiți?
Şi acum, povestea mea. La avioane, în preţul biletului nu mai e inclusă, ca pe vremuri, mâncarea. Lumea vine cu preparate fie de acasă, fie cumpărate din aeroport. Avionul oferă, contra cost, o gamă de gustări, printre care felii de pizza, sandwich-uri şi altele. Pasagerii, în general, consumă folosind mâna. Din păcate însă, unele din felurile pe care le cumperi în avion nu se pot mânca numai cu mâna.
A fost cazul meu: am comandat o supă de pui Campbell, stil oriental (s-o fi putut mânca cu beţişoarele???), venită într-o cupă de carton, cu praf de supă şi fidea creaţă uscată peste care stewardesa a turnat apă fierbinte. După 5 minute supa se putea consuma. Da, dar cu ce? E drept că mi s-a dat o trusă care conţinea tacâmuri de plastic învelite într-un minuscul şerveţel, 1 pacheţel de sare şi unul de zahăr. Cele trei tacâmuri erau: un cuţitaş onorabil, o furculiţă fragilă şi o linguriţă. În garnitura de tacâmuri de plastic nu există lingură de supă, dar supa se poate mânca şi cu linguriţa, mi-am spus, capătă gust de copilărie!
Văzusem linguriţe de plastic de diverse dimensiuni, aşa că, la început, nu am observat cât de mică şi plată era linguriţa din trusă. Am realizat asta numai când am încercat, fără succes, să iau supă cu ea. Cred că nici altceva nu s-ar fi putut consuma cu miniaturala paletă, numită de ei linguriţă. Poate că era destinată numai pentru amestecat zahărul în cafea?! M-am uitat la o vecină care comandase şi ea supă şi am observat că doamna n-a deschis trusa de tacâmuri, şi-a scos direct din poşetă o linguriţă mare de plastic. Știa, probabil o păţise deja!
Trebuie să recunosc că momentul, deşi neplăcut, m-a amuzat, iar experienţa de la restaurantul istoric din Paris a ajutat. Furculiţa debilă a servit, rupându-se de altfel, la consumarea cârlionţilor inseparabili de fidea, iar la sfârșit a fost băut lichidul. Supă în etape: întâi solidele, apoi zeama.
Până acuma umblam în geantă cu un cuţitaș de plastic, ca să tai eventual o prăjitură când merg cu cineva la cofetărie. Dar am schimbat obiceiul, umblu și cu o linguriță adâncă în geantă. Voi sfătui și pe prietenii amatori de supe să aibă cu ei, în avion, o linguriţă serioasă: linguri de supă de plastic nu există, iar cu metal, în avion, n-ai voie…
desene de Adelaida Mateescu
