Unde e cea mai mare înghesuială înainte de sărbători? La Magazinele alimentare? La celelalte magazine? N-ați ghicit. Anul acesta am văzut cea mai mare înghesuială la coafor din viața mea. De fapt salon de înfrumusețare, unde se coafează, tund, masează, își fac manichiură, pedichiură și alte proceduri cosmetice iubite de public, indiferent de vârstă, sex, origine etnică, sau altele.
În România, pe vremea mea, erau numai câteva naționalități conlocuitoare, acuma în România sunt ceva mai multe, iar în Canada, – țară de emigrație – diversitatea etnică este imensă, ceea ce dă culoare clienților unui asemenea lăcaș de înfrumusețare.
Zilele trecute venise timpul să mă tund chiar înainte de Crăciun, deci am prins înghesuiala și forfota sărbătorilor. Erau nu doar mulți clienți, dar și personal adițional.
Recunosc, n-am fost educată în spiritul îngrijirii cosmetice, cu toate că la mama venea în fiecare săptămână, Madam Sina, manichiurista. Dar în acea vreme manichiura era, cum am înțeles recent, un mizilic față de cea de acum. Tinerica lucrătoare cu mască nu de covid, ci contra vaporilor de substanțe pe care le ventila pe niște unghii artificiale gigantice plasate cu trudă pe degetele unei alte tinere părea expertă. Da, sunt depășită, până și nepoatele mele de 12-13 ani cunosc domeniul mai bine ca mine.
La pedichiură, persoanele sunt cocoțate pe niște scaune asemănătoare celor care se foloseau pe vremuri pentru lustruit pantofii în public. De înțeles. Dar, trecând pe lângă șirul lor, am văzut, cu groază, că pedichiurista era ocupată nu cu tăiatul unghiilor, ci cu un masaj al picioarelor de la genunchi spre labă dus-întors.
În acea zi fusese programată o inspecție a unității. Inspectoarea parcurgea culoarul de pedichiură și mi s-a părut că mergea pe un stativ, pentru că ajugea cu capul aproape de plafon. Ei bine, nu era niciun stativ, când a pășit spre mijlocul salonului tot atât de înaltă era. Îi dădea indicații șefei de salon, asiatică. E greu de deosebit fiecare asiatic din ce țară provine, dar toți sunt mici de statură. Șefa salonului îi ajungea inspectoarei până un pic mai sus de buric. Nu părea însă intimidată, ciripea – în engleză – de la nivelul ei către madam’ Guliver aterizată – cum am gândit când am văzut-o – în salonul de pitici…
Lângă mine s-a așezat o doamnă, tot mititică, din India cred. Doamna a fost imediat luată în primire de o tinerică specialistă în vopsitul părului. Doamna avea păr lung, pâne mai jos de umeri. Sus, în față, era albicios, dar un pic mai jos, părul avea o culoare nedefinită, un fel de gălbejeală combinată cu un gri închis. Cum nici în materie de vospit părul nu mă pricep, am asistat la discuția lor fără să înțeleg mare lucru.
Clienta: aș dori ca partea de sus să rămână părul alb, în rest e bine să fie colorat.
Tinerica: adică vreți să vopsim numai partea de păr care e colorată?
C: Nu, aș dori să dați un pic și sus, unde a alb
T: Adică să vopsim și partea de sus?
C: Nu, partea de sus rămâne albă. Așa să fie jos ca un val de culoare
T: Doriți deci procedura de culori inegale peste tot?
(Eu auzisem că prodcedura de culori inegale costă vreo $400, e ceva complicat care durează niște ore bune)
C: nu, numai un pic, dar de la creștet spre frunte, să fie doar o culoare
Și au continuat ciripeala între ele. Până la urmă s-au înțeles, eu pierdusem de mult șirul. Și, când tinerica s-a dus să prepare vopseaua, clienta îmi spune:
„Știți? M-au mai făcut odată, anul trecut, când am fost invitată la o nuntă. Eu sunt alergică la toate produsele acestea, sufăr teribil (de fapt strănuta tot timpul, bine că nu era gripă, mi-am zis). Dar acum sunt invitată de Crăciun și vine toată familia, cum să mă duc nevopsită? Iau o mulțime de medicamente antialergice, nu toate ajută, dar, neștiind care da și care nu, le iau pe toate.”
Iată ce sacrificii fac unele persoane pentru sărbători!
La plecare am zărit și un bărbat în vârstă – abia se mișca. Își vopsise părul și lăsase o meșă albă chiar în față, la mijloc. Poate pentru juna lui iubită, mai știi?
desene de Adelaida Mateescu
