Dumnezeu ne-a uitat în geam
gutuile încă aprinse
Din pământul trupului roditor
răsar
flori cu petale de vise
Demodați, în colțul gurii cu pipe
vechi călători
cu parfumul de opium și mîini bătucite,
ne îndeasă în gură răvașe
despre viețile lor, despre unele clipe,
ca și cum
am fi fost țărmul și gîtul de sticle,
prăzi însîngerate
translucide jocuri de lumină și mister
suflul cald peste staul
abur scuturat din picătura de ger
Trupurile li s-au topit de pe oase
efemere sclipiri înghețate
și noi,
le purtăm restul de viață, în spate
Traian Popescu
Avocat. Dar și pasionat de poezie. Deci, avocat și al poeziei.
