Neige Sinno – Tristul tigru 

Tristul tigru este încercarea neobosită a lui Neige Sinno de a găsi adevărul, de a se face auzită, de a-și limpezi memoria de o amintire care le-a murdărit pe toate celelalte: abuzul sexual la care a supus-o tatăl ei vitreg în copilărie. La douăzeci și unu de ani ea se hotărăște să nu mai sufere în tăcere și își denunță agresorul. Urmează un proces, tatăl vitreg e condamnat, iar ea pleacă în Mexic pentru a-și construi o nouă viață. De-a lungul unei narațiuni fragmentate, Neige Sinno își explorează memoria, a ei, a mamei, mai mult, a tatălui abuziv, iar povestea se întrețese cu reflecții pe marginea unor lecturi din Vladimir Nabokov, Virginia Woolf, Toni Morrison, Christine Angot. Tristul tigru, cu un titlu inspirat de poemul „The Tyger“ al lui William Blake, este o explorare literară a modului în care se poate vorbi despre ceea ce e de nespus, o capodoperă izbitoare, șocantă, însă necesară.

Prix Les Inrockuptibles, 2023, Prix Goncourt, alegerea României, 2023, Premio Strega Europeo, 2024

„Să citești Tristul tigru e ca și cum ai coborî în abis cu ochii deschiși. Te obligă să vezi, să vezi cu adevărat…“ – Annie Ernaux

„Tristul tigru e o carte mare. O carte nici frumoasă, nici tandră, nici bulversantă. Cuvintele lui Neige Sinno taie până la os… sunt o luptă între ea și tăcere, viața și moartea se bat în rândurile ei.“  Le Figaro

„Pe cât de sensibilă, pe atât de brutală, această carte, o adevărată provocare literară, este de o inteligență excepțională.“  L’ Obs

Neige Sinno a reușit un miracol: a găsit tonul… un amestec perfect de delicatețe, violență și emoție. Un text singular, și pentru că este atât de uman, atât de adevărat.“  Le Point

„Impresionantă, de o mare profunzime, această carte alternează între dulceață, chin, mânie și împăcare.“  Télérama

Neige Sinno s-a născut în 1977 în departamentul Hautes-Alpes, Franța. A studiat literatura americană și a debutat în 2007 cu antologia de proze La vie des ratsLe Camion (2018), o metaforă a dorinței de evadare, este primul ei roman. Tristul tigru (Triste tigre, 2023), cea mai recentă carte, a devenit rapid bestseller în Franța și fenomen literar internațional, câștigând rapid numeroase distincții literare, printre care Prix Femina și Prix littéraire Le Monde. După mulți ani petrecuți în Mexic, ea locuiește în prezent în Țara Bascilor.

FRAGMENT:

Rușinea

Ai privit răul în ochi și acum nimeni nu te mai poate privi pe tine. Este legenda Meduzei. După viol, nimeni nu o mai poate privi în ochi. Cei care o văd se transformă în piatră. Rușinea ei e atât de mare, încât i‑au crescut șerpi în loc de păr.

Lumea din sat a încetat să mă mai salute. La țară, când cineva e repudiat, nu i se mai dă dreptul de a vorbi. Nu i se mai adresează nimeni. Nu i se mai spune bună ziua. Cum se aude adesea prin sate: Cutare, nu știu ce‑i cu el de nu‑mi mai dă bună ziua.

Mama a fost stupefiată să vadă cum vecinii îl salutau pe tatăl meu vitreg după ce a ieșit din închisoare. A întrebat‑o pe Mimi de ce îi mai vorbea. Mimi era una dintre bătrânele pe care le‑am iubit cel mai mult în copilărie. Crescuse într‑o sărăcie cruntă pe înălțimile muntoase din sat. Mergeam să bem sirop de rodie în bucătăria ei unde mirosea a fân și bălegar. Piciorușele muștelor rămâneau lipite de fața de masă din mușama și le îndepărtam cu degetul în timp ce ascultam povești de altădată. Și ea mă iubea pe mine. Această țărancă bătrână care nu avusese niciodată copii îmi povestea că visase să facă studii în loc să pască oile. A plâns când am plecat la universitate.

Mama: Am auzit că îl salutați în continuare și tu, și fratele tău.

Mimi: Dar nouă nu ne‑a făcut nimic.

Orice s‑ar spune, se știe că ceea ce a făcut le‑a făcut‑o tuturor. Întregului sat. De altfel, nu se înșală cei care ani la rând s‑au făcut că nu mă cunosc atunci când mă întorceam acolo, în vale. Am mânjit reputația satului. Oprobriul căzuse asupra noastră, dar și asupra lor, a tuturor.

La fel ca și casa, satul a devenit, timp de câțiva ani, locul violatorului. Bineînțeles că nu era singurul sat unde exista un violator. Dar cuvântul e cel care construiește reputația. Denunțul duce la oprobriu.

Trebuie să fii pregătit să pierzi multe lucruri atunci când te hotărăști să vorbești. Îți pierzi familia, evident, îți pierzi și satul, îți pierzi copilăria, amintirile din copilărie, iluziile din copilărie. Ce câștigi în schimb? Nu știu. Câștigi adevărul, dar ce e adevărul mai exact nu aș ști să spun.

Traducere de Svetlana Cârstean

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *