Condamnat la moarte în ipostaza de tânăr revoluționar, Dostoievski a supraviețuit unui simulacru de execuție și exilului siberian, trăind apoi o perioadă de agitație politică în Rusia și fiind în cele din urmă primit în cercul intim al țarului. A avut trei mari aventuri amoroase, fiecare umbrită de amenințarea epilepsiei și de dependența de jocurile de noroc. Printre toate acestea, a găsit timp să scrie: povestiri, articole, celebrele romane. În Dostoievski îndrăgostit, Alex Christofi împletește fragmente alese din opera scriitorului cu contextul istoric, în încercarea de a alcătui un întreg atrăgător și accesibil. Rezultatul este o biografie romanțată care cufundă cititorul în panorama grandioasă a Rusiei lui Dostoievski: de la lagărul de prizonieri din Siberia la sălile de jocuri de noroc din Europa, de la celulele mucede ale închisorii la saloanele rafinate din Sankt-Petersburg. Pe parcurs, Christofi relatează poveștile celor trei femei a căror viață s-a întrepătruns atât de adânc cu cea a lui Dostoievski; rezultă portretul unui iubit timid, dar devotat, al unui prieten al celor umiliți și obidiți capabil de o mare empatie, al unui frate și camarad credincios și al unui scriitor care a reușit să pătrundă profunzimile sufletului uman.
„Alex Christofi ne cufundă în câmpul de forțe al gândirii lui Dostoievski.“ – The Guardian
„Tapiseria urzită cu repeziciune de Alex Christofi ne reamintește de calitățile nebunești, tumultuoase ale stilului dostoievskian.“ – The Financial Times
„Unii cititori se tem adesea să abordeze romanele lui Dostoievski. Minunata carte a lui Alex Christofi le va risipi anxietatea.“ – Wall Street Journal
„Dacă ai parcurs fie și frânturi din opera lui Dostoievski, cartea lui Alex Christofi te va face să
citești mai mult.“ – New York Journal of Books
„Christofi reușește să dezvăluie personalitatea lui Dostoievski așa cum niciun alt volum
biografic n-a reușit.“ – Publisher’s Weekly
Scriitorul britanic Alex Christofi și-a început cariera ca agent literar, iar în prezent este director editorial la Transworld Publishers. Scrie articole, eseuri și proză scurtă pentru The Guardian, The Brixton Review of Books, The London Magazine sau New Humanist. A publicat două romane: Glass (2015; recompensat cu Betty Trask Prize și finalist la Desmond Elliott Prize) și Let Us Be True (2017). Dostoievski îndrăgostit (Dostoevsky in Love, 2021) a fost aleasă cartea de nonficțiune a anului de The Times și The Sunday Times și s-a numărat printre finalistele la Slightly Foxed Best First Biography Prize. În primăvara anului 2024, Alex Christofi a publicat Cypria. A Journey to the Heart of the Mediterranean. Cărțile lui sunt traduse în douăsprezece limbi.
FRAGMENT
După ce a terminat școala și a fost lăsat să trăiască independent, Feodor a fost repartizat la secția de desen tehnic, unde a făcut geometrie proiectivă și cartografie de teren. Nu mă adunam cu nimeni, evitam până și să vorbesc și mă înfundam tot mai mult în ungherul meu. De fiecare dată, făcându‑mi apariția la serviciu, încercam să mă port cât mai independent, ca să nu fiu suspectat de mârșăvie, și să‑mi com‑ pun o expresie cât mai distinsă cu putință. De îndată ce terminam lucrul, dădeam fuga la mansarda mea, îmi puneam halatul peticit, răsfoiam cartea lui Schiller și începeam să visez, să trec prin dureri mai dulci decât plăcerea și să iubesc.
Feodor a schimbat mai multe camere, iar unele se nimereau mai curate. Deși avea un salariu, părea că-i repugnă banii. Nu-și permitea cafea veritabilă, fiind nevoit să bea un surogat din orz, cu gust mai mult decât îndoielnic. Banii însă îi ajungeau ca să-și facă abonament și să împrumute cărți de la biblioteca din cadrul librăriei Smirdin, atâta vreme cât nu-și cumpăra cizme (în schimb, alegea să le acopere locurile tocite cu cerneală). De multe ori rămânea fără bani și trăia doar cu pâinea și laptele luate pe credit de la un negustor. Din când în când îi scria fratelui mai mic, Andrei, să-i trimită câteva ruble cu care să-și cumpere lemne de foc.
În casa în care locuia era și un bătrân cu o poreclă neobișnuită, Mamiferu’, care avea o soție tuberculoasă. Cizmele lui Mamiferu’ de-abia i se mai țineau pe picioare de vechi ce erau, iar cei cinci copii ai lui se culcau de multe ori cu burta goală. Tot acolo era și o tânără, Nadia, căreia Feodor îi citea romane. Chiar și acum încep să tremur când îmi aduc aminte de serile acelea. Recunoscătoare, Nadia îi cârpea ciorapii vechi și îi scrobea cele două plastroane. De câte ori se întâlneau pe treptele murdare, călcând pe coji de ou care trosneau ca niște pietricele, tânăra se înroșea la față. Era, ca și el, o visătoare, frumușică, blajină, de treabă. Doar că era logodită.
Traducere de Petru Iamandi
