Nu fapta în sine ci îndoiala doare.
Femeia se gândea la asta în timp ce se grăbea spre serviciu. Trebuia să lase și pachetul la poștă. În ultima vreme uita cam des. Retur. Pierduse eticheta de retur cu care venise rochia de catifea cu spatele gol. Scrisese cu pixul pe o hârtie lipită în grabă pe pachet. Rochia îi stătea oribil. Crezuse că o să arate suavă și misterioasă ca modelul cu picioare lungi de pe site. Realitatea era cu totul alta. Deși picioare lungi și frumoase avea și ea.
Discuția la un pahar de bourbon o descumpănise, era a doua lor întâlnire după ani și ani de, nici ea nu mai știa ce erau, tatonări, negocieri. O întrebase direct dacă posedă punct G. Ce dracu de întrebare mai e și asta? Unei femei pe care o cunoști de multă vreme ce-i drept, dar pe care o vezi ochi în ochi de foarte puțină vreme. Dintre punctele strategice ale unei femei tocmai pe ăsta îl alesese? E mai degrabă un mit de păcălit fraierii. G poate că vine de la gin, greață, gaură, garou, gentil, gențiană, gulaș unguresc, gărgăuni, galioane, gambit sau de la Georgiana, numele ei. Scriseseră împreună lucrarea „Despre sacrificiu la popoarele din Estul Europei”. Ea din orașul ei, el din orașul lui, la sute de kilometri distanță. El dorise ca lucrarea să arate ca un text scris pe corpul unei femei, ca în The Pillow Book, cu accentele de rigoare, de la ascetism până la o voluptate dincolo de limitele pe care cei mai mulți le pot suporta.
La el acasă. Pe masa scundă, două pahare. În apropiere, pe un bufet din lemn de nuc, o armată de sticle: Uncle Nearest, Hirsch, Cooper’s Craft, Woodford Reserve, Old Forester, Michter’s, Yellow Rose, Milam & Greene, Old Elk, Old Grand-Dad, Old Overholt, Elijah Craig.
Bărbatul era un bun cunoscător al animalelor din Groenlanda, ursul polar, renul și lupul polar fiind preferații lui. Nu făcuse o meserie din asta, era doar un hobby. Asculta un radio din Nuuk în timp ce savura un bourbon whisky. Îi plăceau emisiunile cu invitați, nu înțelegea cuvintele, doar intuia stările. Mai ales dialoguri între femei. Și-o închipuia pe fiecare făcând dragoste și ajungând în momentul descoperirii punctului G. Fiecare tip de băutură îi conducea fantezia într-o altă direcție.
CREDIT FOTO: RĂZVAN LAZĂR.
Bărbatul își nota într-un caiet observațiile:
Hirsch. Orizontul nu este un capăt, o linie, o limită sau un punct. Deci nu poți da vina pe existența sau inexistența acelei mici gâlme sau ridicături denumite punctul Gräfenberg.
Old Elk. Gräfenberg a descoperit că dragostea are gust și post-gust. Unul puternic și rafinat în același timp. Așa ca Old Elk. Cu arome de miere, cereale prăjite, vanilie, abia apoi de scorțișoară, caisă, coajă de măr roșu și banană. Mie personal mi se pare că e o varză. Mai ales gustul amar pe care-l lasă în urmă o iubire ratată.
Uncle Nearest. Era o vreme când toată lumea vorbea despre punctul G. A avut o ascensiune fulgerătoare și a cucerit tot ce se putea cuceri în materie de fini cunoscători.
Milam & Greene. Exista o vreme, într-o altă perioadă a vieții, atunci totul avea miros de trandafiri și vanilie. Ca old american dream. Din care s-au trezit acum cu toții și au găsit doar perna udă de salivă. O vreme în care diminețile miroseau a rouă și puteai spune două-trei cuvinte iubitei ca să te faci înțeles, restul venea de la sine. Nu e vreo nostalgie, nu. Melancolia și nostalgia, nu dau doi bani pe ele.
Cooper’s Craft. Maturitatea e o pierdere de vreme. Crezi că ai înțeles ceva când de fapt ești doar un pic mai încolo pe axa timpului. Vezi viața ca pe o plimbare cu metroul. Gräfenberg nu are multe de zis despre asta, vârsta înaintată nu e zona lui. Creierul nu mai secretă minciuni și iluzii ci o doză mai mare de luciditate. Care, după cum se știe, servește la depresii.
La Nuuk e seară, ora locală 21:00. Frigul e îmblânzit de vocile unor femei care vorbesc aprins, cred că despre copii și școală sau despre sistemul de învățământ. Vocea uneia dintre ele mi-a atras atenția în mod special. Avea ceva acrit în ea, ceva care se învechise prost. Ce povestea ea acolo era o refulare, o furie care se revărsa și nu era despre subiectul emisiunii. Chiar dacă nu înțeleg limba, înțeleg limbajul inimii ei de femeie. Ca o subtitrare care spune altceva. Toată teroria asta a punctului G pică atunci când este vorba despre nefericire. Creierul unei femei cedează ca un Old Forester. Speaking of witch.
Old Forester. Caramel ars. Un pic funky. Chestie de gust. Trece.
Michter’s. Trebuie să mărturisesc ceva, ăsta e chiar fără accente de mare personalitate. Am căutat să înțeleg toate calitățile lui și am rămas cu un gust amar. Eram eu de vină că ea nu se putea relaxa ? La naiba!
La Nuuk e aproape mizeul nopții.Vreme pentru un Elijah Craig.
Elijah Craig. Un bourbon de top. Acum pot să înțeleg cum funcționează papilele gustative și de ce ochii Georgianei îmi par mai calzi. Top notch. Delightful long finish. Completez imaginea cu un fotoliu din piele din acela învechit în plăceri, lumină de culoare gri-verzuie dată de un abajur Art Deco adorat cândva de Tamara de Lempicka și metalic senzualele ei plăsmuiri. O lume fără femei? Ce ar spune Elijah Craig despre o lume fără puncte G?
Old Grand-Dad. Dry, earthy, nutty and spicy. Vine o vreme când nu mai simți mare lucru deși se spune despre bărbați că sunt ahtiați după sex și la vârsta de 90 de ani. Sper să fie așa. Azi ne-am întâlnit pentru prima oară. Tremuram tot și am avut senzația că am spus numai banalități. Am vorbit despre vreme și despre eclipsa de soare din 2081. I-am provocat un atac de panică. Nicidecum un orgasm cum mi-ar fi plăcut. S-a legat ceva între noi, nu știu exact ce. Bazat tocmai pe această lipsă, pe această inexistență a vreunui fapt cert. Pe baza acestei imperfecțiuni comunicăm de ceva vreme. Am scris împreună lucrarea „Despre sacrificiu la popoarele din Estul Europei”. Ne mai vedeam pe zoom, Georgiana cu figura ei serioasă, zâmbea rar parcă îi era mereu teamă de ceva. Simțeam nevoia s-o protejez. Nu știam cum.
Zorii zilei la Nuuk trebuie să fie trandafirii, ca niște urme de sânge pe zăpada imaculată a nopții ce s-a sfârșit, ca o femeie care face dragoste pentru prima oară. Ascult emisiunea de dimineață, are o prezentatoare tânără după voce. Am întâlnit și femei mature cu voci cristaline. Râde din glas, vorbește repede, mi-o imaginez proaspăt ieșită din duș. Mai mult nu-mi permit. Și nici nu am chef. Azi am primit un telefon de la Georgiana, mă ruga să amânăm întrevederea. Adică să rămânem în continuare la distanță. Apoi mi-a zis ceva despre o rochie de catifea neagră pe care și-o comadase online și care arăta oribil pe ea. Am rugat-o să n-o returneze înainte s-o văd. De fapt, voiam s-o dezbrac eu. Asta nu i-am spus. Emisiunea de dimineață durează o oră și se termină cu prezentatoarea cântând frenetic. La punctul ei G cred că aș ajunge cam într-o oră și un sfert.
Old Overholt. Un bourbon care-mi aduce aminte de vremurile de demult. Cu gust apăsat, arome de ierburi, de mere coapte. Bunica îmi făcea cele mai bune mere coapte, mirosea toată bucătăria ei, mă simțeam în poveștile fraților Grimm. Prima mea dragoste a fost Albă ca Zăpada. Apoi Crăiasa Zăpezii. Pe la nouă ani. Cred că atunci am făcut o obsesie după tărâmurile albe. Crăiasa cred că are un punct G înghețat și asta o face și mai seducătoare, o fantasmă ca un cub de gheață în cel mai tare bourbon.
Woodford Reserve. Ne-am întâlnit în fața sălii de concert. Georgiana ieșise dintr-un taxi. Rochia neagră o făcea să arate ca o divă. Mi-a întins mâna. O femeie rece. Am schimbat câteva cuvinte pe trepte spre lojă. Nu era mulțumită de studiul nostru. Am fost de acord să continuăm lucrul. În mintea mea îmi ziceam că o să am de lucru cu ea. Eu zâmbeam, ea nu. Mina ei serioasă mă scotea din sărite. S-a cântat în seara aia Mozart apoi Stravinski, Pasărea de Foc. O să țipe. Când va veni momentul.
Georgiana are un talent. Mă face să îmi doresc să o protejez. Cu un sens al urgenței pe care nu l-am mai cunoscut. Iar ea mă respinge. Ca și cum mi-ar transmite get yourself a basic woman and leave me alone. Mozart, concertul pentru pian No. 20. Partea a doua e delicată și îmi sfâșie inima. Nu prea mai are ce. Dacă o pierd pe ea sunt cel mai mare prost. O să ajung ca un butoi cu whisky uitat într-o pivniță, care se învechește singur. Până o să bage buldozerul în casa aceea și o să afle doage risipite, frumos mirositoare și un pământ îmbibat cu lichid arămiu. Salahorul o să ridice din umeri și o să exclame pentru sine: Mare prost!
Rochia din catifea neagră îi scotea în evidență spatele arcuit cu șira spinări puțin deviată. Părul era prins într-un coc, la baza gâtului atârnau fire răzlețe. Povestea ei cea neauzită e ascunsă între sânii, în coate, în glezne, în punctul G (de la Georgiana), în burta ei, în șira strâmbă a spinării. Ceva nu funcținează între noi. Eu dau totul. Ea îmi oferă doar vorbe goale, platitudini, informații profesionale (e grozavă!), păreri, eschive, temeri, povești cusute cu ață albă. Ajunsesem să fim purtați de un dans macabru și mereu în criză de timp.
Yellow Rose. Măr, zahăr brun, lămâie. Noaptea, ea pe trepte la ieșirea de la concert. Ce o să urmeze? Aș fi vrut să-i ating spatele imperfect și să-i desfac cocul. Simt că-mi pierd răbdarea, duc povara facerii de nimic. Locuiesc într-o cușcă frumos decorată și nu sunt sigur că vreau să ies din zona de confort. Se tot vorbește despre asta pe canapelele albe ale psihologilor ca despre o izbăvire a sufletelor măcinate de îndoială sau despre certitudinea că mai binele NU e dușmanul binelui. Am tot discursul în minte așa cum stau laurii pe fruntea învingătorului dar nu am curaj. O s-o trec pe Georgiana pe lista de pierderi calculate, de nostalgii (le detest), de melancolii (le detest). Pe ea o iubesc ca un nebun pe care numai un bourbon îl mai poate face să fie lucid.
Luciditatea e o pierdere de vreme în Groenlanda. Nu faci cu ea nimic acolo, poate doar te ajută să mori mai repede. Vocile femeilor de la emisiunea din seara asta sunt calde, simple, clare, amabile, binevoitoare. Și Georgiana are multă bunăvoință iar eu o tratez cu neseriozitate, uneori cu o urmă de dispreț. O să plece. Mai bine pentru ea. Merită să fie tratată mult mai bine, eu nu sunt în stare.
Nuuk. Ora 24. Emisiunea se întrerupe pentru cinci ore. Atunci dorm oamenii, urșii, vulpile polare, focile, iepurii. Dorm și redactorii. Prin eterul întunecat și transparent al cerului se plimbă vălurile colorate ale Aurorei Boreale. Și toată lumea doarme. Aproape somnul de veci. Patru vulpi, cinci morse, un urs. Georgiana, ești o femeie nemaipomenită. Închid radioul, mă bag gol în pat.
La poștă nu se deschisese, era prea devreme. Georgiana a luat pachetul cu ea la serviciu și o să-l returneze mai pe seară. Întrebarea bărbatului i-a revenit în minte. Nu fapta în sine ci îndoiala o blocase. Gräfenberg probabil că a intuit asta.
