Sylvain Tesson – Alb (5)

Şi tot dintr-odată, nimic. Ritmul pasului şi rindeluirea zăpezii răpeau orice idee. Extincţie generală! Sfîrşit al mentalului! Rămînea zgomotul schiurilor. Ce limpezime! Corpul se transforma în vehicul. Erai un pasager al lui. Conştiinţa se pierdea. Identitatea se dematerializa. Oprire a lucrului, sfîrşeală psihică, emulsionare a egoului: gîndirea albă.

La ultima trecătoare, piscul Matterhorn ni s-a arătat în proporţiile sale reale. Dumnezeu (care este elveţian) a modelat acest vîrf după numărul de aur ca să poată ilustra ambalajele de ciocolată Toblerone şi să dovedească universului perfecţiunea helvetică. Am coborît într-un labirint de crevase. Ne închipuiam că sîntem micile personaje din marţipan de pe torturi, care s-au însufleţit în învelişul lor de bezea.

În fundul văii: comuna Zermatt, împopoţonată cu piscul ei absolut căruia elveţienii au ştiut să-i răspundă propunîndu-i un sat impecabil. Cabane întunecate, zone pietonale, trotuare, mobilier urban impecabil, ţărani puşi la patru ace. Faptul că francezii iau în rîs ordinea elveţiană dovedeşte că ea există.

Ne-am dus să ne înclinăm în faţa mormîntului lui Edward Whymper, cel mai de seamă alpinist al secolului al XIX-lea (poate că al tuturor timpurilor). În anii 1860, a fost primul care a escaladat masivul Grandes Jorasses, Aiguille Verte, masivul Écrins, piscul Matterhorn, unde a şi murit. De ce să te caţeri pe munţi? Asta era cea mai vastă întrebare, cea mai frumoasă şi cea mai inutilă. Căutam răspunsul în fiecare dimineaţă, pe schiuri. În seara aceea, la hanul unde du Lac se tot chinuia să aprindă o plită pentru ue care era defectă, Rémoville ne-a oferit răspunsul lui:

„De ce? De dragul problemelor. Meteorologia cerului, unghiul de coborîre, textura zăpezii, direcţia vîntului, riscul de avalanşă, orarul cursei, efectele temperaturii, distanţa pînă la refugiu, posibilitatea de a face cale întoarsă, gradul pantelor. Totul este calcul, decizie. O partidă de şah! Ecuaţia!”

„Dar tu, du Lac?”

Tocmai biruise plita, flacăra ardea.

„Sentimentul datoriei împlinite.”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *