În cele din urmă s-a ajuns la un moment de cotitură în 2019, când Orbán l-a atacat pe Jean-Claude Juncker, acuzându-l pe președintele Comisiei că era în cârdășie cu George Soros într-un complot menit să oblige Ungaria să accepte refugiați. Juncker este o figură foarte respectată în Parlamentul European, iar acum se întrecuse în mod clar măsura. În 2021, când Fidesz era pe punctul de a fi exclus din PPE, Orbán a ales să părăsească singur gruparea.
Dar apartenența la principala grupare de centru-dreapta din Europa nu era singurul paravan protector pentru Viktor Orbán și Fidesz. Existau și rațiuni procedurale care împiedicau democrațiile Uniunii Europene să ia măsuri drastice împotriva liderului de mână forte al Ungariei. Sancțiunea evidentă în baza legislației UE era suspendarea dreptului de vot al Ungariei – sau oprirea fluxului de fonduri europene către Ungaria, care asigurau multe dintre contractele profitabile din care se îmbuibaseră acoliții lui Orbán. Problema e că, potrivit normelor juridice complexe ale UE, deciziile importante de acest tip trebuie luate adesea cu unanimitate de voturi. Iar în 2016, după alegeri, Orbán avea un aliat crucial în Partidul Lege și Justiție din Polonia. O axă informală apăruse în UE: Polonia proteja Ungaria și Ungaria proteja Polonia – iar liberalii europeni au fost lăsați să fiarbă pe tușă.
