poem

Îmi duc oboseala ca un chelner bătrân

tava cu halbe goale,

ca și cum sunt real doar pentru mine însumi

îndoi du-mă că aș fi real și pentru ceilalți

Aud clinchetul stelelor de lapte

pe deasupra străzilor roase de furnici

ca un dirijor ce stoarce sudoarea de pe partitură

cu fâșâitul unei rochii de curtezană

Banane liliachii curg din lumina licuricilor, 

în noaptea ca o fată unde bag monezi, 

ca într-un joc mecanic al întunericului

Dacă îmi ies 3 neguri identice sau

3 umbre înfricoșătoare, câștig un coșmar

sau un pumn de monede

pe care nu scrie nimic, dar cu care

pot cumpăra altă noapte.

(din volumul SOLO MOON-aflat în manuscris) 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *