Vastitatea care face cu putință felurile noastre de a fi și alegerile noastre libere în toate direcțiile imaginabile se rostește prin alegoria lui Dumnezeu. Istoria umanității ca totalitate de manifestare a indivizilor diferiți care s-au născut și au murit dă seama într-o măsură finită de aceste direcții infinite. Da, în acest macrocosm material răsturnat și devenit microcosm spiritual, se joacă drama uman-divină a lumii. Cortina s-a ridicat și spectacolul a început acum câteva zeci de mii de ani, de îndată ce homo sapiens și-a făcut intrarea în scenă. Ea va cădea definitiv și luminile se vor stinge pe marea scenă a lumii odată cu dispariția definitivă a omului ca rostitor al lui „a fi”, când „cereștii și muritorii” se vor înclina și vor părăsi rampa ținându-se de mână în aplauzele nimănui.
